POSTUL SFINTELOR PASTI: O scrisoare folositoare la inceput de post

Postul Sfintelor Pasti incepe anul acesta pe 18 martie. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

IATA si o scrisoare folositoare la inceput de post

„Piotr, inima mea dulce,

Cat de mult s-a bucurat bunelul tau de scrisorica ce mi-ai trimis-o… Fiecare scrisorica in care ii spui bunelului ca esti bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, in care se vede ca ai harul in inimioara ta si ca acolo se aude o cantare de slavire lui Dumnezeu, acea scrisorica este o bomboana pe care tu o daruiesti bunelului, asa sa stii. Si stii ca buneilor le plac dulciurile cu ciocolata…

Piotr, dragul bunelului drag, am ajuns la portile Postului Mare, cum tu spui. Fericitul vladica sfant Luca al Crimeei avea chiar o carte de predici cu acest nume; s-a tiparit la noi in Rusia, acum vreo doi ani in urma.

Postul cel Mare… Ce pot eu sa mai spun, inima mea dulce, decat ca este o multdorita vreme de curatire, o multiubita petrecere in infranare nu numai de la mancaruri dar mai cu seama de la tot ceea ce este lumesc si nepotrivit lucrarii noastre duhovnicesti.

In aceasta vreme, dragul bunelului drag, se cere mai multa seriozitate, mai multa privire inlauntrul nostru si mai indelung a gandi la moarte.
Postul cel Mare este un drum spre Golgota, copile drag. Si tu, dragul bunelului drag, si eu si ingerasii mei dragi, cu totii ne reamintim acum ce cruce am luat. Cu totii ne vedem acum, in Post, ca fiind in drum spre Golgota, cu totii ne vedem asa cum ar trebui sa ajungem in viata noastra, la un moment dat: rastigniti! Da, rastigniti! Nu ne place acest lucru, si vrem a ne face viata plina de dragalasenii, mai cu seama lumenii… Dar nu e asa; dragalaseniile ce le cautam, vedem ca se prefac in cele din urma in amareli din cele mai amare. Caci sunt lucruri de mana si de minte omeneasca! Numai ceea ce vine de la Dumnezeu, ca binecuvantare, aceea nu se preface intr-o amareala, ci intr-o tot mai dulce iubire, intr-o tot mai scumpa dragoste.

Nu ne place sa ne rastignim, cu Domnul? Nici nu vom invia, atunci, dimpreuna cu El!

Nu ne place sa ne luam crucea ce ne-a harazit-o fiecaruia Domnul? Vom suferi si vom plange, negasindu-ne drumul in viata.

Dar care este crucea ce ne-a harazit-o fiecaruia Domnul? Si care este drumul nostru in viata? Oh, copile drag, Piotr, lucrurile sunt atat de simple, atat de simple… Drumul nostru in viata il vom vedea clar, limpede, deslusit, abia atunci cand ne vom incredinta deplin Domnului, din tot cugetul, cu toata fiinta noastra.
«Fiule, da-mi inima ta» si toate vor incepe atunci sa se lamureasca. Dar nu deodata, ci tot cu rabdare.

Dar lumea nu intelege aceasta. Duhul lumii de azi este potrivnic lui Dumnezeu.

Si spun aceasta, copile, cu lacrimi, pentru lumea aceasta care s-a indepartat atat de Dumnezeu…

Copile, am sa-ti spun nu o taina, ci un lucru adanc pe care as vrea sa-l pui la inima ta, insa sa nu-l comentezi cu multi: Domnul ar vrea ca toti sa fie monahi! Atat de mare este dorirea Domnului ca noi sa I ne daruim in totalitate, ca Domnul cearca prin toate mijloacele, in toata viata noastra, sa miste cumva inima noastra, sa o inmoaie, sa ne arate cumva cat de placuta este randuiala monahiceasca. Domnul, El, Facatorul cerului si al pamantului inseteaza dupa petrecerea noastra impreuna cu El. Si nu poti petrece cu El si prins de grijile lumii si de toate risipirile veacului. Da, El inseteaza ca toti sa fie monahi, pentru ca El tot este Iubire si un monah are inscris in inima sa cu litere de foc:

Vreau sa fiu tot numai iubire, pentru Tine, Doamne!

Oamenii, insa, nu inteleg toti aceasta, dar Domnul tot ii iubeste. Oriunde s-ar afla omul, bietul om, pe orice treapta de cadere s-ar afla el, Domnul tot il cheama spre o vietuire fara de pacat in Biserica Sa.

In inima ta dulce, Piotr, copile, bunelul a citit acestea dintru inceputul corespondentei noastre:

Vreau sa fiu tot numai iubire pentru Tine, Doamne!

Acestea sunt litere ale Duhului, litere pe care numai Domnul le sapa in inima omului, asa cum oarecand le-a sapat lui Moisi pe tablele de piatra, in Sinai. Asa cum degetul lui Dumnezeu s-a atins de acele table de piatra, sapand poruncile, asa degetul lui Dumnezeu se atinge de inima noastra acoperita de pacate si o curateste, o limpezeste, o straluceste ca pe o oglinda si ii inscrie in adancul ei: «Iubire». Aceasta se intampla cu toti cei ce vin la monahiceasca viata, «raniti» de aceasta desavarsita Iubire…

Tu acum intelegi, Piotr, cat de dulce e vietuirea in contemplarea lui Dumnezeu. Cat de ceresti, cat de nebanuit de dulci sunt lacrimile cele ce vin din mangaierea lui Dumnezeu. Mai cu seama lacrimile cele ce vin cand undele smereniei ne cearca tarmurile sufletului nostru, ne uda pamantul insețosat vremelnic din pricina neplecarii noastre sub mana lui Dumnezeu, a invartosarii inimii noastre. Lacrimile si harul ce-l aduc ele, sunt copile, infatisate ca-ntr-o ghicitura, de mana cea cereasca ce le-a dat-o Domnul sa manance in pustie, evreilor.

Postul, dragul bunelului, vremea mortii si neaparat a Invierii.

In aceasta vreme a Postului si tu iti vei lua o cruce. Si tu vei pleca pe un drum, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cu rabdare, cu ganduri line, fara teama, fara temeri, caci doar te duci in casa Domnului, cu EL sa petreci si astfel, cu mila Domnului, sa mantuiesti si pe altii. Chiar daca ei, dintr-o data, nu vor intelege ca prin tine se pot mantui si ei, si cu toti, prin Hristos, Domnul.

Piotr, ai sa vezi, ispitele de care te temi mai mult, se vor dovedi fum si pulbere in vant. Doar vrajmasul ne mai inspaimanta cu ele si ni le vantura prin fata ochilor.
Iar a vorbit bunelul cam mult.

Se vede ca ceaiul de azi a fost mai «tare» decat cel de ieri. Poate ingerasii mei dragi «au scapat» in el mai multa dragoste, da, da, dragii bunelului dragi.
Piotr, cu inima usoara sa intri in acest Post!

Va imbratisez cu dragoste, dorind de a voastra mantuire…”

Selafiil Siberianul, ucenicul Sfantului Ierarh Luca al Crimeei

P.S. Piotr, dragul bunelului drag, mergi la Canonul Sfantului Andrei Criteanul, daca programul iti ingaduie. Daca nu ingaduie, fa orice ca sa iti ingaduie acest program, sa faci un lucru de care numai in Postul cel Mare te indulcesti – participarea la Canonul Sfantului Andrei.

sursa: razboiintrucuvant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.

Politica de comentarii : Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material.


Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.


Site-ul http://www.reporterul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.