Maica Ecaterina Fermo ii bate obrazul lui Alexandru Florian. ”Romanii si mai ales elita culturala interbelica, nu au fost antisemiti si nici rasisti. Acesti apologeti ai crestinismului nu au propovaduit decat mila crestina, invesmantata insa in haina demnitatii romanesti”, spune maica Ecaterina Fermo.
Din cutiuta amintirilor mele, in ultimele saptamani a iesit la iveala unul dintre cele mai impresionante momente din viata mea: dupa-amiaza zilei de 29 iunie 1986, cand plina de intrebarile varstei de 33 de ani si uimita de raspunsuri, primeam „PECETEA HARULUI DUHULUI SFANT”, din Taina botezului la manastirea Cernica, sub mana ocrotitoare a parintelui Ilarion Argatu.
Totul a fost uimitor, divin, stralucitor, in paraclisul manastirii, unde avea loc evenimentul, cu pridvorul ce amintea de anii copilariei mele la bunici, cu mirosul de tamaie si ceara, dar mai ales privirea mi-a fost atrasa de o carte veche cu coperti de piele si cu litere chirilice, din care parintele Argatu a citit toata slujba.
Dar ceea ce imi revine de o vreme in amintire, ca o privire in oglinda, este momentul socant cand, folosindu-se de un canon al Sfintilor Parinti, din cartea cu coperti de piele si litere chirilice pe care o zarisem pe masa, parintele a inceput sa-mi citeasca „lepadarile”, la care trebuia sa raspund eu, pentru ca eram matura si raspunzatoare de cuvintele mele. Dupa cum bine stim la bebelusi este nevoie de nas ca sa faca acestea.
–„Te lepezi de satana?”
-„Ma lepad!”
-„Intoarce-te si scuipa-l de trei ori”.
Da! L-am scuipat si m-am lepadat chiar in clipa aceea si pana la sfarsitul vietii mele de toate ororile gandite si facute.
Si totusi, la urmatoarea lepadare am simtit ca se aduna in mine toata mandria, ura, revolta si razbunarea de care as fi fost capabila si in cateva secunde partea intunecata din mine (Monica cea revoltata si nebotezata) a vrut sa se scoale si sa-l scuipe pe preot si sa fuga, auzind cuvintele: „Te lepezi de toata credinta ratacita a stramosilor tai care L-au prigonit pe Iisus Hristos?”.
Cu toata mandria lezata pe care o simteam impungandu-ma aproape fizic, o forta uriasa nevazuta ma tinea tintita in genunchi … si am raspuns hotarata si uimita, chiar socata: -„Ma lepad !” -„Si te inchini Lui ca unui Imparat si Dumnezeu?” -„Ma inchin Lui ca unui Imparat si Dumnezeu!”
Nu poate fi explicat in cuvintele din nicio limba pamanteasca cat Har si dragoste divina, cata intelepciune si umilinta izbavitoare am simtit infierbantandu-mi inima si topind pe loc ura, mandria si razbunarea mostenita de la mosii si stramosii mei nebotezati. Atat ei cat si orice alt impotrivitor lui Hristos, nu-mi mai puteau face nimic, caci toata inima si tot cugetul le pusesem la Picioarele Imparatului cel Adevarat.
M-am indulcit mult saptamanile acestea, invaluindu-ma cu aceste amintiri. Dar ele nu au tasnit intamplator din cutiuta amintirilor, ci ca un raspuns divin la framantarile care m-au cuprins de cand s-a declansat in societatea noastra disputa pro si contra asa-zisei legi anti-legionare, prin care se interzice promovarea legionarismului, miscare politica-religioasa interbelica generatoare chipurile, de antisemitism si nazism.
Recunosc ca in ceea ce priveste subiectele istoriei interbelice nu am nici calitatea, nici varsta unei exegeze pertinente. Dar cred ca, alaturi de mari nume din literatura romaneasca si de istorici si comentatori contemporani, pot sa-mi spun si eu umila mea parere despre subiectul acesta fierbinte, mai ales ca antecedentele familiei mele imi permit sa cunosc in parte adevarul istoriei.
Bunicul meu evreu, indragit de crestini
Dar sa incepem cu inceputul… In 2002 Guvernul Romaniei a interzis organizatiile si simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob si promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii. Actul normativ incrimina totodata negarea Holocaustului, definit ca „persecutia sistematica sprijinita de stat si anihilarea evreilor europeni de catre Germania nazista, precum si de aliatii si colaboratorii sai din perioada 1933-1945”.
Patru ani mai tarziu, cu ocazia aprobarii si modificarii ordonantei de catre legislativ, doua comisii ale Parlamentului Romaniei au adoptat un amendament prin care se elimina din definitia Holocaustului sintagma „aliatii si colaboratorii sai”. Apoi in perioada iunie-iulie 2015, au fost adoptate si promulgate noi amendamente ale ordonantei care, de data aceasta, aduc un plus de specificitate locala actului normativ. Spre deosebire de versiunea anterioara, ultimele amendamente definesc Holocaustul din Romania, interzic promovarea simbolurilor si ideologiilor legionare si extind interdictia cultului public asupra persoanelor vinovate de crime de razboi si genocide.
Nu as vrea sa intru in polemici politico-ideologice, nici macar nu as vrea sa nominalizez, infierand pe Presedintele Iohannis sau pe fostul lider PNL, Crin Antonescu, vinovatii actuali ai aprobarii actualei legi. Oricum ei dau vina pe legislatia europeana!
Crin Antonescu: Mai intai, nu sunt singurul initiator al legii, in al doilea rand este o lege care a reunit la dezbaterea ei un vot aproape unanim. Completarea ordonantei din 2002, a venit din necesitatea de a pune in concordanta si legislatia romaneasca cu legislatia europeana in acest sens, o legislatie indreptata impotriva negationismului si anumitor fenomene care au capatat o anumita amploare in ultimii ani, mai ales in spatiul european, nu doar in Romania”.
In ultimele saptamani toata mass-media, toata presa scrisa si toate site-urile si blogurile au infierat sau nu, prin dezbateri si polemici cu personalitati ale culturii si istoriei romanesti, acest fierbinte subiect.
Aproape in unanimitate concluzia a fost aceeasi: Legea anti-legionari este pretextul unor abuzuri incredibile impotriva democratiei romanesti.
Poate nu intamplator, cele mai multe lucrari care analizeaza Miscarea Legionara ca fiind o organizatie fascista apartin unor cercetatori reputati din strainatate: Stanley Payne, Roger Griffin, Robert Paxton, Philip Morgan etc., la care se adauga studiile semnate de Radu Ioanid, Mihai Chioveanu si Constantin Iordachi (lista nu este exhaustiva), dar si Raportul Comisiei Wiesel, asumat in 2004 de catre statul roman.
Este cat se poate de adevarat ca noi, nepotii celor ce au trait acele vremuri, primim drept adevar ceea ce ni s-a oferit in cartile de scoala, de specialitate, ba chiar si in cultura. Asa am fost indoctrinati de fiara rosie de 50 de ani incoace. Abia acum isi fac timid aparitia in media, timide glasuri ale intelectualitatii romanesti pentru a afirma cu tarie existenta unui alt adevar decat am invatat noi in manualele bolsevice – acela in care de doua mii de ani, pe pamantul romanesc istoria si crestinismul au mers mana in mana si au aparat impreuna granitele si neamul romanesc de orice alta influenta istoric-filozofico-religioasa.
Asta am inteles din primele clipe ale increstinarii mele. De aceea am inceput acest comentariu cu imaginile lepadarilor din randuiala botezului, pentru ca atunci am inteles ca orice voi face in viata sau orice voi gandi va fi in lumina si adevarul crestin, care a calauzit poporul roman de doua mii de ani. Cam asa trebuie ca au gandit si marii nostri invatati si filozofi si oameni de cultura, care au trecut la cele vesnice, dar care risca sa fie infierati acum de „noua lege”…Cioran, Eliade, Radu Gyr, Mircea Vulcanescu si multi, multi altii. Nu mai vorbesc aici de mari preoti si duhovnici care nu au facut nimic altceva decat ca au calauzit poporul spre mantuire, folosindu-se desigur de toate fortele umane care impartaseau acelasi deziderat crestin – asa cum a fost si Miscarea Legionara. S-a facut atata discutie pe tema antisemitismului propagat de cei ce au simpatizat cu ideile crestine ale Miscarii Legionare. Eu, care provin din neamul evreiesc si nu neg existenta holocaustului, ci incerc sa sufar odata cu tot cel ce este nedreptatit si osandit, fie el evreu, roman sau orice alta natiune, totusi romanii si mai ales elita culturala interbelica, nu au fost antisemiti si nici rasisti. Acesti apologeti ai crestinismului nu au propovaduit decat mila crestina, invesmantata insa in haina demnitatii romanesti. Iar acum nici nu poate fi vorba de antisemitism, nu exista un pericol real in societatea romaneasca de azi. In anul 2015 mai putem vorbi de antisemitism in Romania, cand numarul evreilor nu depaseste cateva mii?
Faptul ca o strada sau o asociatie va purta numele unui filozof sau preot sau om de mare cultura romaneasca ce a impartasit aceleasi idealuri crestine de mantuire cu membrii Miscarii se poate numi antisemitism?
Dovada este chiar la mine in familie, unde bunicul meu evreu, Iosif Fermo, a activat ani buni ca ziarist de prima mana la ziarul Universul, care se stie ca avea orientare crestina de dreapta. Iata cateva amintiri ale colaboratorilor sai:
Stelian Popescu dadea atributii, in sensul ca dadea ordine si gurile rele spuneau ca si articolele lui erau scrise de altcineva. Si cam il stiu pe cine, era unul, Iosif Fermo, care era putin evreu, ori se stia ca tenta Universului nu era antisemita pe fata, dar nici cu mare simpatie nu era; si totusi Fermo asta, care era bun prieten cu Titulescu, se pare ca asta ii facea marile lui articole, care se terminau intotdeauna cu o chestie foarte serioasa: „Vom trai si vom vedea”.
„Dupa deconcentrarea mea prin august 1942, din dorinta de a incepe o eventuala cariera jurnalistica, am apelat la Victor Popescu care mi-a inlesnit angajarea ca redactor stagiar la ziarul Universul cu un salariu de 5000 lei atunci cand solda de sublocotenent era de 7000 lei. Am fost retinut gratie cunostintelor mele de limba engleza la colectivul redactional de politica externa, condus de Ion Lugosianu, secondat de Romulus Seisanu si de Iosif Fermo, care fiind evreu, nu mai lucra pe postul sau, din cauza legilor antisemite elaborate in 1938, dar de care directorul ziarului Stelian Popescu nu prea tinea cont si gasea mijloacele financiare sa-si sustina colaboratorii, chiar daca erau evrei” (DAN BRATESCU – fragment din cartea Octogenar in jurul globului).
Dragul meu bunic s-a casatorit cu o crestina, neam de os domnesc pur romanesc si crestin, care a ctitorit multe biserici si manastiri – Voievodul Neagoe Basarab, apoi si-a crestinat toti copiii si …surpriza vietii …a fost arestat de evrei, de regimul ANA PAUKER – nascuta HANNA RABINSONH – si invinuit de tradare cu agentii de presa straina – dar mai ales crestine!
Atunci, in anii 50 toata familia a suferit din cauza pierderii batranului Fermo. Dar eu astazi ii multumesc Domnului ca a randuit sa am si eu un bunic a carui viata s-a incheiat in infernul penitenciarului Aiud, dar mai ales ma bucur ca numele lui e trecut pe peretii memorialului de la Aiud alaturi de adevaratii marturisitori crestini omorati de regimul comunist.
Din pacate, unii stim ca in spatele tuturor acestor masacre, fie ele crestine, fie evreiesti – sunt organizatiile oculte, care conduc lumea din umbra, folosind istoria si popoarele ca pe o arma, asmutindu-i unii impotriva altora pentru a domina ei pamantul!
Pentru mine, ca si crestin ortodox, nu exista decat un singur adevar absolut: cel al Domnului nostru Iisus Hristos – om si Dumnezeu: „Eu sunt calea, adevarul si viata”.
Cand vom avea si noi curajul sa spunem si sa actionam conform adevarului crestin?
Iata o iau inainte alte neamuri ce vor sa tina steagul crestinatatii sus:
„Cei mai multi australienii cred in Dumnezeu. Nu este vorba despre «dreapta crestina» sau «presiuni politice», este o realitate faptul ca aceasta natiune a fost fondata de barbati crestini si femei cu principii crestine. Este, cu siguranta, adecvat de a afisa aceasta realitate pe peretii scolilor noastre! Dumnezeu va deranjeaza? Daca DA, va sugerez sa luati in considerare o alta parte a lumii pentru a trai acolo, pentru ca Dumnezeu este parte a culturii noastre” – Julia Gillard, Prim ministrul Australiei.
Luati aminte popor roman crestin!
Sursa: Atitudini via Ziaristi Online
