In aceeasi seara plina de evenimente istorice, eu si prietenii mei ne aflam pe undeva, in dreptul Maternitatii, cand, dintr-un elan revolutionar si incarcat cu spirit mobilizator, am rabufnit cu un slogan care a magnetizat intreaga masa proletara. Nu stiu ce mi-a venit, dar vazusem pana atunci ca, cine striga mai tare, chiar daca spune o prostie, devine lider de opinie. Spunea unul ca a fost batut de Securitate, se scanda „Jos Securitatea!”. Spunea altul ca-l doare ficatul, se scanda „Jos ficatul!”. Asa ca am zis si eu la intamplare, preluata dintr-un articol sportiv din ziarul „Saptamana”. Nici acum nu stiu ce reprezinta, dar atunci imi placea cum suna: „Dacii inving oricum!”. N-o sa va vina a crede, dar de la Maternitate pana in fata Teatrului, s-au adunat peste 1.000 de cetateni ai orasului care scandau: „Dacii inving oricum!”.
In toiul noptii, cand intreaga masa de revolutionari cerea arme ca sa mearga la Bucuresti sa apere nu stiu ce pe acolo, noi, cei dispusi sa instauram democratia si cu pieptul dezvelit, ca in baladele stramosesti, ne-am declinat competenta. Nu puteam sa mergem la Bucuresti daca nu aveam fiecare mitraliera noastra. Asa ca am mers la Miorita sa mai bem o bere. Cam pe la a patra sau a cincea bere, nu mai tin minte exact, se produceau pene de curent. Am crezut ca-i ora inchiderii si am plecat fara sa platim, ca nu ne-a cerut nimeni bani.
Am ajuns din nou la Judeteana de partid si ce am gasit acolo va voi povesti in episodul urmator. (Va urma)
Florentin Florescu
CITITI SI:
Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (I)
Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (II)
Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (III)
Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989: Apa nu-i ca berea! (IV)
Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989: Emanatia de revolutionari (V)
