Intr-o tara in care munca este pusa la loc de cinste, langa icoana, ca poporul credincios in idealurile sa ajunga cat mai greu, nu-i de mirare ca nici Legea Salarizarii nu se da implementata fiindca Olguta a tras de concluzie cum ca nu-i mai ajung banii. Asa-i cand te duci la piata cu socoteala facuta de altii. Ei i-a spus Liviu Dragnea ca asa trebuie, lui Liviu Drangnea i-a spus Dragos Valcov ca pune la bataie toata spaga pe care a incasat-o si pune legea pe picioare, numai ca Olguta a primit un semnal nefericit tocmai de la ministrul de Finante. Cum ca, mult nu-i si de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Si daca Dumnezeu se multumeste cu cat are, de ce nu s-ar multumi si salariatii bugetari care sperau la minuni extraterestre privind viitorul lor luminos. Sa nu mai vorbim aici de pensionarii din armata si din politie care nici nu mai concept ca guvernul sa dea inapoi din fata promisiunilor de majorare. Pot sa dea ei inapoi din calea dusmanului sau a infractorilor, dar nici intr-un caz din fata pensiilor majorate.
Asta cu nici restul salariatilor bugetari nu sunt chiar atat de superstitiosi incat sa renunte la al 13-lea salariu, nici pensionarii militari, carora li s-a promis, dar uite ca bugetul nu permite, nu sunt atat de naivi incat sa accepte ca pensiile lor s-ar putea transforma in gropi in asfalt, in scoli carora le pica tavanul, in spitale pline de bacterii sau mii si alte mii de someri pentru care locurile de munca asteptate sunt undeva de dupa aniversarea Sfantului Asteapta.
Si uite cum o lege pe cat de asteptata se transforma peste noapte intr-un cosmar numai si numai pentru faptul ca intre promisiunile electorale la care poporul pune botul, ca stiuca la lingura goala, si punerea lor in aplicare e o cale atat de lunga incat si stelei din imaginatia lui Mihai Eminescu i-ar fi greu sa strabata prin nebuloasa din capul politicienilor romani.
Florentin FLORESCU
