Cu siguranta, daca ar mai fi trait marele dramaturg Eugen Ionescu ar fi scris o replica la piesa „Ucigas fara simbrie” a carei personaj principal ar avea infatisarea si caracterul lui Adrian Nastase, marele nostru sinucigas national din aceste zile.
E trist, jenant si in acelasi timp compatimitor ceea ce i s-a intamplat fostului premier Adrian Nastase, s-a ajuns ca morbul politic sa loveasca omul mai rau decat oricare alta maladie. De-o saptamana romanul consuma zilnic pe micile ecrane gogosi rancede cu tentativa de suicid a fostului premier. Virusul puterii prinde radacini indiferent de sistemul imunitar al organismului, de obicei se localizeaza in mintile atinse de orgoliu. Cei care l-au urmarit cu atentie pe „marele urs politic”, Adrian Nastase, au putut sesiza ca individul e atins de un orgoliu bolnavicios, de-o aroganta nemasurata. Sunt convins ca nici in somn nu-si odihneste masca infatuarii. In perioada cat a fost premier si-a exhibitionat-o zilnic in fata noastra, pana cand si parintele sau spiritual, Ion Iliescu, ajunsese sa-i reproseze acest lucru iar cand i s-a dat puterea in mana a devenit o adevarata fiara, mintea i s-a incetosat definitiv, a trecut la jefuit tara in lung si lat, fara a-l mai interesa ca traieste in democratie si nu in jungla. N-a facut-o de unul singur, ci in haita, alaturi de cativa prieteni de nadejde si de sotie. Doamna Dana Nastase ajunsese sa se laude in fata presei, fara a avea nici cea mai mica jena, ca mai are nevoie de foarte putin bani pana cand averea familiei va atinge un miliard de euro. La prima confruntare electorala de anvergura la care a luat parte, asta se intampla in 2004, neinfricatul Adrian a fost invins la mustata de iepurasul Traian. Din urma acestei batalii romanul s-a ales doar cu celebra fraza a lui Basescu adresata adversarului sau politic: „Adriane nici nu stii, cat de mic incepi sa fii!”. Din acel moment au inceput probleme pentru familia Nastase: procurorii au trecut sa-i caute paduchi in blana, iar judecatorii sa-i taie din gheare, cu fiecare zi s-a tot imputinat.
Ceea ce s-a intamplat in seara cand a primit sentinta de condamnare la 2 ani cu executare va este cunoscut, abia in acel moment l-am avut in carne si oase pe adevaratul Adrian Nastase: un om las, lipsit de personalitate, un politician de mucava care a refuzat pana in ultima clipa sa accepte realitatea. Ultimul rol l-a jucat in genunchi si cu o mica gaura in gat, institutiile statul au fost surprinse de puerilitatea scenariului cazand in perplexitate, replica de inceput a „victimei” a fost una amatoriceasca si incarcata de penibil: „M-am ciuruit, tovarasi!”. Aplaudacii din partid, babutele lacrimogene si cativa creduli au trecut de indata sa-i planga de mila. „Antenele” lui Dan Voiculescu si „Realitatea” i-au stat pe dunga patului din rezerva Spitalului Floreasca, pusa la dispozitie de catre doctorul Branisteanu, generosul chirurg de serviciu al PSD-ului, cel care a incercat sa-l resusciteze si pe penalul presedintele al CJ Arges, Constantin Nicolescu. Totusi, cel mai important vizitator a fost premierul Victor Ponta, care a venit sa-i aduca inalta sa recunostinta pentru faptul ca l-a perfectionat in arta plagiatului.
Cred ca in ultimele saptamani uselistii si-au dat masura capacitatii lor politice si administrative, suntem in fata celui mai guraliv si mai anemic guvern postdecembrist. Victor Ponta se vrea un mic dictator dar in realitate nu-i decat un penibil „dottore” plagiator.
Mai sunt cateva luni pana la alegerile generale, timp suficient pentru ca romanii sa-si cantareasca optiunile politice, sper sa nu se mai lase impresionati de vorbele goale ale unor indivizi avizi dupa putere. (Lucian Alecsa)
