Oare referendumurile sunt intotdeauna castigate de partea cea mai buna sau totul tine de o tactica inteligenta sau de o combinatie a celor doua?
Referendumurile pot fi afaceri „sangeroase” si vatamatoare. Spre deosebire de alegerile generale, ele sunt o lupta pe viata si pe moarte intre doua parti care nu se vor mai confrunta niciodata la urnele de vot, scrie reporterul politic Brian Wheeler de la BBC News. Nu exista perspectiva unei coalitii confortabile sau a compromisului. Castigatorul ia cu adevarat totul. Si desi fiecare campanie este diferita, exista anumiti factori comuni pentru toate referendumurile.
In contextul perspectivei unor posibile referendumuri privind relatia Marii Britanii cu UE, reforma Camerei Lorzilor si independenta Scotiei, Brian Wheeler ofera, intr-un articol publicat pe BBC News si preluat de Agerpres, cateva sfaturi de la lideri de campanie in referendumuri despre cum sa castigi precum si cateva lectii de la perdanti.
In primul rand, un referendum este intr-adevar un razboi. Strategii tineri din spatele campaniei din 2004 pentru a bloca planurile lui John Prescott pentru o adunare regionala in nord-estul Angliei au cautat sa se inspire din filme de razboi – in special, „Ultimele zile ale lui Patton” al lui George C. Scott. Nimic nu este de ajuns pentru a exploata slabiciunile celuilalt. „Trucul real este de a ataca punctele forte si a castiga, pentru ca atunci adversarul nu are nimic prin care sa riposteze, moment in care il poti face praf”, scrie fostul strateg-cheie al campaniei de respingere a referendumului din North East, William Norton, in cartea sa „White Elephant: How the North-East Said No”.
Un alt sfat este sa-ti cunosti adversarul. Katie Ghose, fosta presedinta a campaniei „YES! to Fairer Votes” in referendumul din 2011 privind votul alternativ (AV), a recunoscut ca echipa sa nu a vazut unele linii de atac in lupta de anul trecut privind schimbarea sistemului de vot la Westminster, in pofida faptului ca adversarii sai au condus ceea ce ea a numit o „campanie clasica pentru Nu”, bazata pe „cost, complexitate si teama”. „Trebuie sa dai dovada de mult realism cu privire la adversarul tau”, spune ea. „Nu poti schimba opinia publica mult in timpul campaniei”, a mai precizat ea.
Nu te adresa doar propriilor sustinatori, este un alt sfat. Prioritatea de top a campaniei pentru „Nu” la inceputul referendumului AV a fost de a ajunge la alegatorii laburisti, pentru a contracara ideea reprezentarii frontului Partidului Conservator. Adversarii lor au luptat pentru a reuni un efort similar transpartinic.
Un alt sfat este ca un avantaj timpuriu poate fi fatal. Partea care are un astfel de avantaj in sondaje este de multe ori cea mai vulnerabila la automultumire si are de pierdut, de multe ori subestimand amploarea provocarii cu care se confrunta.
Urmatorul sfat este ca nu ai neaparat nevoie de un mesaj pozitiv. Dar poate ajuta sa ai un raspuns pregatit atunci cand jurnalistii te acuza ca nu ai nimic pozitiv de spus. Trebuie sa controlezi dezbaterea. Determinand adversarul sa joace pe terenul tau, dupa regulile tale, este probabil cea mai importanta parte din orice campanie de referendum. Informatia ca campania AV pentru „Nu” ar costa 250 milioane de lire a suscitat furie in tabara pentru „Da”. Prin acest tip de „Ju-jitsu”, referendumurile pot fi castigate si pierdute.
Un alt sfat este: fa campania relevanta pentru alegatorii obisnuiti. „Afacerile constitutionale sunt destul de abstracte pentru majoritatea oamenilor – spune Matthew Elliott, director de campanie pentru „Nu” la AV – in comparatie cu preocuparile lor cotidiene de a-si pastra locul de munca si a asigura ca ai lor copii merg la o scoala buna, astfel ca trebuie sa gasim o cale de a le face relevante pentru viata de zi cu zi”.
Nu ai nevoie de celebritati, este alt sfat, deoarece acestea pot diviza opinia si nu ajuta intotdeauna sa ajungi dincolo de baza de sprijin obisnuita. Liderii de afaceri sau cadrele universitare sunt un pariu mult mai sigur, mai ales in cazul in care referendumul este despre locuri de munca si economie. Nu ai nevoie nici de politicieni, dar ai nevoie de partidele lor. Votul anti-politica este o forta puternica in aceste zile, dar un referendum este inca un scrutin iar aceasta inseamna a reuni o majoritate. Singurul mod realist de a fi in masura sa faci acest lucru este sa te bazezi pe structurile de partid existente si pe voluntari, spun liderii de campanie de ambele parti. Katie Ghose a afirmat ca cel mai mare regret al ei a fost „incercarea de a construi o masina de partid intr-un interval de luni. Nu poti face acest lucru”.
„Nu” poate insemna „Da”. Declan Ganley, omul de afaceri care a militat cu succes pentru un vot „Nu” in 2008 privind Tratatul de la Lisabona, in Irlanda, crede ca acele campanii pentru „Nu” incep cu un dezavantaj de 5% -10%, deoarece nu au un mesaj „afirmativ”. Katie Ghose sustine insa ca cei care lupta pentru a pastra statu-quo-ul – care este, de obicei, campania pentru „Nu” – incep cu un avantaj similar, in contextul in care multi alegatori nu vor sa riste schimbarea.
Uneori un vot pentru „Da” poate mentine statu-quo-ul. Primul referendum la nivel national din Marea Britanie privind statutul de membru al Comunitatii Economice Europene (CEE), a fost castigat de campania pentru „Da”. In contextul in care tara era deja membra a CEE in 1975, votand „Da”, lucrurile au ramas asa cum erau. Uneori, pur si simplu nu poti castiga. Poti avea tacticele cele mai stralucite, cea mai buna retea de baza si cei mai multi bani, dar daca starea de spirit politica si economica este impotriva ta, vei pierde mai mult decat probabil. Acest lucru prezinta o mare problema pentru oricine face campanie pentru schimbare constitutionala, de genul reformei Camerei Lorzilor, perceputa ca fiind de slab interes public.
Lucrul major legat de un referendum este ca populatia are intotdeauna ultimul cuvant. Si asa cum stiu toti democratii buni, ea niciodata nu greseste, conchide autorul articolului.
