Dragii mei, am ajuns cu bine in Romania. De la aeroport pana la Bucuresti am facut cu taxiul, judecand dupa aparatul de taxat, 180 de kilometri.
Plasarea aeroporturilor la distanta mare de aglomerarile urbane mi s-a parut o dovada de intelepciune.
In cele doua zile de cand ma aflu aici, am facut cateva constatari pe care ma simt dator sa vi le comunic. Romanii o duc foarte bine, atat de bine incat aici aproape nimeni nu mai trebuie sa munceasca. Poate ca in viitorul indepartat vom ajunge si noi, germanii, la acest nivel de civilizatie.
Deocamdata, cu o seriozitate lipsita de gratie, mergem in fiecare zi la serviciu.
Avem multe de invatat de la acest popor despre care eu, pana acum, nu stiam aproape nimic. In autobuze, troleibuze si tramvaie nimeni nu trebuie sa se oboseasca prezentandu-si biletele la control. Controlorii, constituiti in echipe, verifica discret buzunarele si posetele pasagerilor.
Automobilistii organizeaza spontan, pe strazi, originale concerte de claxoane, asa cum noi facem, in familie, prin traditie, muzica de camera.
Sunt momente de comuniune sufleteasca de neuitat. Unii soferi ies din masini si adauga la aceasta muzica instrumentala propria lor voce, transmitandu-si unii altora mesaje scurte, dar energice.
Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulti, difuzeaza emisiuni cu femei dezbracate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat sa-si indeplineasca aceasta datorie fata de tineri ca mine si a fost, pe buna dreptate, desfiintat.
Demnitarii tarii apara cu fermitate limba romana de invazia limbii engleze (asa cum ar trebui sa facem si noi). La o intalnire cu trimisii FMI presedintele interimar al Romaniei a vorbit, in semn de protest, intr-o limba engleza caricaturala. Efectul a fost atat de puternic incat oaspetii, dezgustati de engleza, au renuntat sa o mai foloseasca vreodata, urmand sa se inteleaga la viitoarele intalniri numai prin gesturi.
Plagiatul se pedepseste in Romania intr-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se da o palma morala, fiind numiti prim-ministri sau ministri, ca sa se rusineze de fapta lor.
Politistii sunt oameni cultivati, schimba idei intre ei in sali cu multe mese, nu-si pierd timpul cu criminali, talhari si violatori. Ministrii de Interne vorbesc in mod curent de Socrate si Platon.
Batranii din Romania se ocupa cu mare grija de sanatatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii in varsta din Germania. Isi cumpara in fiecare zi doar o paine, un iaurt si eventual cativa cartofi.
Fetele de aici se indragostesc usor, nu ca nemtoaicele noastre, carora poti sa le reciti opera lui Goethe in intregime si abia daca reusesti sa obtii o plecare a pleoapelor in semn de aprobare. O romanca a venit asta-noapte in camera mea de hotel si mi-a declarat ca ma iubeste nebuneste. Era naiva, nu stia cum arata bancnotele de 100 de euro si i-am dat una ca sa o studieze in liniste acasa.
Nu inteleg, dragii mei parinti, de ce v-ati aratat ingroziti cand v-am anuntat ca urmeaza sa plec in Romania.
Va imbratisez pe amandoi,
Hans.
