Revoluția fiscală, intrată în vigoare la începutul acestui an, a afectat grav salariații part-time, unii dintre ei ajungând chiar în situația în care să fie nevoiți să vină cu bani de acasă pentru a-și plăti taxele la stat.
După cum se știe, salariații care aveau un contract de muncă part-time au fost obligați să plătească contribuții la pensii și sănătate raportat la salariul minim pe economie, chiar dacă salariul lor, pentru câteva ore lucrate, era mult sub salariul minim.
De la 1 ianuarie 2018, majorarea salariului minim la 1.900 de lei și trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat au creat situații extreme pentru angajații part-time. Obligația de a plăti cel puțin 190 de lei contribuție la sănătate și 475 de lei contribuție la pensie a devenit pentru mulți o povară fiscală imposibilă.
În mod concret, de 1 ianuarie, angajatorii care aveau salariați part-time au ales diferite variante:
– nu au modificat suma de pe contract a angajatului part time, aceasta rămânând cea din decembrie 2017, iar angajatul a luat mai puțini bani, ajungând să fie chiar pe minus după reținerea taxelor,
– nu au modificat suma de pe contract a angajatului part time, dar au acordat o primă, astfel încât netul angajatului să nu fie afectat,
– au majorat suma de pe contract, mutând integral contribuția angajatorului din decembrie 2017 la angajat, caz în care, dacă contribuțiile plătite de la 1 ianuarie le depășeau pe cele din decembrie 2017, angajatul a primit mai puțini bani,
– au majorat suma de pe contract astfel încât, după plata noilor contribuții, netul din decembrie 2017 al angajatului să nu fie afectat.
Pentru că foarte mulți angajați (inclusiv de la stat) s-au regăsit în situațiile în care primeau bani mai puțini sau chiar trebuiau să aducă bani de acasă ca să își plătească dările la stat, Cabinetul Dăncilă a emis, în urmă cu două săptămâni, o ordonanță de „cârpire” a Revoluției fiscale.
Astfel, guvernul a decis ca „persoanelor care au contract individual de muncă cu timp parțial li se vor reține contribuții de asigurări sociale și asigurări sociale de sănătate raportate la venitul brut de care beneficiază (n.r. – suma trecută în contract), iar diferența până la nivelul contribuțiilor aferente salariului minim pe economie va fi suportată în numele angajatului de instituția bugetară angajatoare sau de către angajatorul privat”.
Mai exact, guvernanții nu au acceptat că este incorect să taxezi munca nemuncită și orele nefăcute, nu au acceptat că povara fiscală pentru angajații part-time este incorect de mare, ci au stabilit că la stat diferența o acoperă statul, la privat – privatul.
Prevederea care crește și mai mult costurile salariale ale angajatorilor
În plus, nici măcar formal, guvernul nu a reușit să rezolve problemele fiscale legate de contractele part-time, pentru că prevederile ordonanței au generat alte situații imposibile pentru angajatori. Mai exact, se prevede că actul normativ se aplică de la 1 ianuarie 2018. Asta în condițiile în care pentru ianuarie, angajatorii au plătit deja salariile angajaților part-time, pe formula de calcul în vigoare până la momentul emiterii ordonanței 3/2018, alegând una dintre variantele menționate mai sus.
Pe oricare dintre variantele expuse mai sus, indiferent dacă angajatorul a modificat sau nu suma de pe contractul angajatului part-time, în urma aplicării noii modalități de calcul impusă în februarie de guvern pentru luna ianuarie, reiese că angajatorul trebuie să scoată mai mulți bani din buzunar, pentru a acoperi costurile salariale ale lunii ianuarie.
Iată situațiile incredibile în care, din cauza unei legiferări pe genunchi, se află patronii care au angajați part-time și câteva posibile soluții. Cu mențiunea că toate presupun creșteri de costuri și soluționarea pe cale amiabilă angajat-angajator a problemelor contractuale apărute.
Ce se întâmplă în cazul în care angajatorii nu au modificat în ianuarie suma de pe contract a angajatului part-time, aceasta rămânând cea din decembrie 2017?
În acest caz, pentru calculul/plata salariului net, se poate face reglare prin statul de plată, angajatorul calculează din nou taxele conform OUG 3/2018, de unde va rezulta o sumă datorată în plus angajatului și care va fi plătită acestuia în consecință, a declarat pentru Ziare.com Claudia Sofianu, partener în cadrul companiei de consultanță financiară și audit Ernst&Young România.
Potrivit acesteia, nu este nevoie de un document care să formalizeze acest nou calcul și diferența datorată salariatului – se efectuează prin prisma aplicării legislației în vigoare (i.e. OUG 3/2008).
În ceea ce privește declararea contribuțiilor, dacă Declarația 112 a fost depusă deja, se va putea rectifica (atunci când formularul va fi modificat pentru a acoperi această nouă prevedere). Cuantumul total al contribuțiilor, respectiv al impozitului, nu se va modifica, așadar nu va exista impact asupra plăților către bugetul de stat, dacă au fost deja efectuate.
Claudia Sofianu a explicat, însă, că un impact există asupra costului angajatorului cu salariatul part-time (salariu brut + contribuție asiguratorie angajator + CAS și CASS individuală plătită pentru angajat) care va crește față de situația în care OUG 3/2018 nu se aplică. Totodată, în continuare, angajatul va avea un net mai mic decât cel din decembrie 2017, dacă salariul este sub nivelul celui minim pe economie.
Ce se întâmplă în cazul în care angajatorii nu au modificat în ianuarie suma de pe contract a angajatului part-time, dar au acordat o primă, astfel încât netul angajatului să nu fie afectat sau angajatorii au majorat suma de pe contract, mutând integral contribuția angajatorului la angajat?
În aceste cazuri, la fel ca în cel anterior, pentru drepturile aferente lunii ianuarie și care au fost deja majorate, fie prin bonus, fie prin creșterea salariului brut, astfel încât suma netă din decembrie 2017 să nu fie afectată, se va rectifica calculul contribuțiilor și se va aplica tratamentul prevăzut în OUG 3/2018, explică specialistul companiei de consultanță financiară și audit Ernst&Young România.
Potrivit acesteia, din nou, acest lucru va presupune atât un salariu net mai mare pentru angajat față de cel plătit deja, dar și un cost salarial crescut pentru angajator.
„Conform Codului Muncii, modificarea salariului brut necesită încheierea unui act adițional la contractul de muncă, anterior producerii modificării. Prin urmare, nu se va putea modifica retroactiv nivelul salariului brut agreat și plătit deja pentru luna ianuarie 2018, astfel încât salariul net, chiar după aplicarea prevederilor OUG 3/2018, să rămână la fel ca în decembrie 2017. O modificare a salariului brut s-ar putea efectua în luna februarie 2018. Acest lucru trebuie însă realizat cu acordul salariatului, salariul brut urmând a fi diminuat dacă se dorește în continuare menținerea salariului net din decembrie 2017. Această variantă ar trebui studiată de la caz la caz, în funcție de prevederile actului adițional prin care salariul a fost majorat, precum și comunicările ce au fost făcute către angajați. Oricum, există riscul ca salariatul să refuze această diminuare, întrucât salariul net va fi micșorat față de cât au primit în ianuarie 2018 după aplicarea prevederilor OUG 3/2018, caz în care angajatorul va fi nevoit să își asume creșterea de costuri salariale”, a subliniat Claudia Sofianu.
Aceasta a precizat că, în cazul majorării salariului prin acordarea unei prime, dacă prima s-a acordat prin decizie unilaterală a angajatorului (și nu prin act adițional la contractul de muncă), acesta poate dispune oricând stoparea plății sau modificarea chiar și retroactivă a cuantumului acestei prime.
Însă, spune Claudia Sofianu, angajatorii se află și în această situație în imposibilitatea de a anticipa care este costul cu angajații săi, acesta modificându-se de la o lună la alta, în funcție de noi prevederi legislative.
„La fel, angajații cu astfel de contracte cu timp parțial nu pot anticipa care va fi salariul primit de la angajatorii lor. O situație greu de înțeles într-o economie ce se dorește stabilă și în continuă dezvoltare”, conchide Claudia Sofianu pentru ziare.com.
