Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit în fiecare an în 30 noiembrie. A fost unul dintre apostolii lui Iisus din Nazaret și fratele lui Simon Petru. Ar fi fost mai întâi ucenicul lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să îl urmeze pe Iisus, potrivit Evangheliei după Ioan. Românii au avut, de-a lungul timpului, numeroase tradiții asociate cu această sărbătoare, iar unele dintre ele încă se păstrează în anumite zone ale țării noastre.
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, pe țărmul Lacului Ghenizaret. Era fratele lui Simon Petru, amândoi fiind pescari, alături de tatăl lor, potrivit crestinortodox.ro.
Numele de Andrei este asociat de români cu lupii, fiind cunoscut și drept „Apostolul Lupilor”. Legendele spun că aceste animale sălbatice au fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că Apostolul Andrei ar fi fost vegheat de căpetenia lupilor prin Dobrogea, spre peștera în care s-a adăpostit.
Înainte de a deveni ucenicul lui Hristos, Sfântul Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul. Sfântul mai este menționat în Scriptură la înmulțirea pâinilor și a peștilor și după învierea lui Lazăr.
Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Cu toate că românilor le este cunoscută povestea cu moartea pe o cruce în formă de X, se susține că această tradiție datează din secolul al XIV-lea, dar nu se cunoaște data martirizării. În anul 357, moaștele Sfântului Andrei au fost duse la Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. Ulterior, au fost mutate în Italia, la catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântului Andrei.
Peștera Sfântului Andrei
Peștera în care se spune că a trăit Sfântul Apostol Andrei este la aproximativ 4 kilometri de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În peștera respectivă s-a făcut o biserică, sfințită de Cherasie Păunescu, unde se afla un pat improvizat, scobit în piatră, unde se spune că dormea.
Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională, iar din 2012, această zi a devenit zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează.
Tradiții și obiceiuri
Noaptea de Sfântul Andrei este un fel de Halloween al românilor pentru că, potrivit superstițiilor, este noaptea în care spiritele ies în lume, lupii vorbesc cu grai omenesc, iar oamenii se pot apără de rele punând usturoi la geamurile casei.
Mai mult, se spune că oamenii care sunt atacați de lupi în această noapte se transformă în vârcolaci.
Românii pun usturoi și la grajdurile animalelor și le fac copiilor semnul crucii pe mâini cu usturoi. În plus, se ung cu usturoi și pragurile casei, ușile, geamurile, și toate locurile prin care spiritele rele ar putea pătrunde în casă.
Este noaptea în care se consideră că ies și strigoii, ființe cu suflete pedepsite fie pentru că au dus o viață nepotrivită, fie oameni ai căror viață a fost curmată prin violență.
La miezul nopții, fetele nemăritate întorc un ulcior de lut cu gura în jos și pun pe fundul vasului trei cărbuni încinși. Mai apoi, rostesc o incantație pentru a cuceri inima bărbatului cu care vor să se mărite.
Gospodarii obișnuiesc ca de Sfântul Andrei să pună grau la încolțit pentru a afla cum va fi recolta de anul viitor, dar și cât de prosperă vă fi casa și familia lui în anul ce vine.
Se spune și că această noapte magică poate prevesti cum va fi iarna. Dacă cerul este senin, iarna va fi blândă, iar, în caz contrat, va fi aprigă.
