Se povesteste ca un tanar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice.
De luni de zile admirase o masina expusa in vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui isi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire.
Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tanarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra in posesia sa. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca in inima.
In seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou.
L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: „Felicitari, fiule!”.
Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii.
Insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta. Dezamagirea i s-a transformat in manie.
– Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trantind Biblia pe biroul tatalui, tanarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau. Anii au trecut.
Tanarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa.
Intr-un tarziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarat sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii. Insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor.
Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete.
A intrat in biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii – in aceeasi pozitie in care o lasase el inainte de a parasi casa parinteasca.
Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca in ea.
La un moment dat, intorcand inca o fila, un plic alb a fluturat la podea.
S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata.
In plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT- scria in litere mari peste termenii contractului.
Masina il astepta de ani de zile in garaj.
De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt „impachetate” cum ne-am asteptat?
