Un sclav, il insoti pe stapanul sau, la o vanatoare de rate salbatice.
Sclavul era crestin. Pe drum ajunsera sa vorbeasca, printre altele, despre probleme de credinta. Stapanul ii spuse:
– Nu inteleg de ce vorbesti mai totdeauna despre pacat, neliniste, mantuire, diavol. Eu nu simt nici cea mai mica neliniste. Diavolul ma lasa in pace. Pana acum nu m-a deranjat sau atacat niciodata.
Sclavul ii raspunse:
– Iti voi explica numaidecat. Cand suntem la vanat de rate si ai tras cu pusca, atunci cateva rate cad moarte la pamant. Eu le las jos pe acestea. Altele insa, fiind doar ranite, mai bat inca din aripi pentru a scapa. Atunci fug dupa ele cu un par ca sa le prind. Tu esti ca o rata pe care diavolul a impuscat-o deja mortal. Pe tine te lasa jos in pace. El stie ca pe tine oricum te are. Eu insa sunt ca o rata doar atinsa de cartuse, care vrea sa scape cu tot dinadinsul. De aceea umbla dupa mine si cauta sa ma ucida si astfel sa ma prinda.
