La ora de religie, Hannes avea o intrebare care il framanta foarte tare:
– De ce au familiile crestine o cruce in locuintele lor?
– Un semn al invierii ar fi mai bine, era de parere un altul.
Atunci m-am asezat langa baietii mei si le-am povestit o istorioara.
Bunicul si Mihael au mers impreuna la plimbare. Era intr-o dupa-amiaza de iarna apriga. Mihael se bucura de gheata si zapada, topaia si umbla greu prin zapada. Bunicul, cu zambetul pe buze, il urma anevoios. Era bolnav de inima, chiar foarte bolnav. Mihael voia sa mearga la iaz. Acesta era acoperit cu un strat de gheata.
– Trebuie sa fie splendid pentru patinaj, striga Mihael. Voi incerca cel putin sa ma dau putin pe gheata!
Bunicul il avertiza. Cand Mihael isi puse picioarele pe gheata, bunicul ii spuse insistent:
– Vino, Mihael, la mine. Nu te du pe gheata!
Dar cuvintele batranului au venit prea tarziu. Gheata se sparse, Mihael cazu in apa si acum se tinea de marginea unei bucati de gheata.
Tremurand, bunicul isi intinse numaidecat bastonul catre nepotel. Depuse tot efortul sa nu alunece si sa nu scape bastonul din maini. In cele din urma reusi sa-l salveze pe baiat. Il lua in brate si-l duse repede acasa.
Copilului i-a fost de ajuns o baie calda, ca sa-si revina, dar pentru batran aceasta intamplare a fost prea mult, prea obositor. Un atac de inima ii puse capat vietii. Si durerea celor dragi a fost mare.
Nu peste mult timp, rudele voiau sa arunce sau sa daruiasca saracilor toate lucrurile care apartinusera bunicului.
Mihael privea cu durere.
– Nu, striga el deodata, nu aruncati bastonul. Il voi lua eu! Cu acest baston bunicul a salvat viata mea, in timp ce pe a sa a pierdut-o. Atat cat voi trai, vreau sa am cu mine bastonul ca semn al iubirii sale fata de mine!
N-a mai trebuit sa vorbesc mai departe. Copiii au inteles. Si Hannes a continuat:
– Acum inteleg ce poate sa insemne o bucata de lemn pentru cineva. Inteleg ce inseamna pentru crestini semnul crucii.
