Un medic de tara ii insoteste pe colegii sai de serviciu pana la usa. Nici ei n-au putut sa-l ajute.
Jean, unicul sau copil, bolnav de difterie, va muri peste cateva ore. Injectiile cu ser nu au ajutat la nimic. La usa suna cineva.
– Nu vreau sa vad pe nimeni, ii transmise vorba doctorul.
Dar taranul care venise nu se lasa abatut. Fiul sau era pe patul de moarte la o departare de 10 km, in munti.
– Fara dumneavoastra nu va apuca noaptea.
– Lasati-ma sa vad cum isi inchide ochii fiul meu, ii spuse medicul.
Dar taranul ii spune insistent:
– Si-asa nu-l mai puteti ajuta!
– Atata timp cat este fiul meu, nu-l voi parasi, spuse medicul.
– Atunci, raspunse taranul, vor muri doi.
In cele din urma medicul se hotara sa mearga cu el. Sotia ii facu vii reprosuri, dar medicul isi lua ramas bun de la fiul sau muribund si pleca.
Cateva ore mai tarziu il vindeca pe fiul grav bolnav al taranului. Ca rasplata, taranul ii dadu o moneda de aur din mostenirea lasata de mama sa. Dar medicul refuza:
– Nu, prietene, nimeni nu-mi poate plati serviciul pe care l-am facut in aceasta noapte.
Ajungand acasa, sotia sa il primi cu aceste cuvinte:
– N-ai fost aici cand ti-a murit baiatul. Dar iubirea cu care ai decis sa salvezi viata altui copil ne va ajuta pe amandoi sa gasim un nou curaj pentru a trai.
