Constat tot mai evident o instrainare a oamenilor intre ei si implicit de evenimentele ce se intampla in jurul nostru. Vorbim de oameni si rar ne numaram (si noi) printre ei.
Dimensiunea sociala a interactiunii dintre om si informatie ramane o problema a intregii societati. De fapt, implicarea in schimbare, in promovarea noului reprezinta o forma specifica a acestei perioade de tranzitie.
In acest context, ma voi referi la rolul invatarii din afara scolii, a cadrului organizat sau a modelului personal pe care trebuie sa-l oferim celor din jurul nostru. Cu sau voia lor, oamenii invata prin mimetism sau in general au diverse modele, fie crestine, intelectuale, economice… etc.
Rolul exemplului personal, a modelului de succes, trebuie popularizat si prezentat cu diferite ocazii, tocmai pentru a putea oferi o contrapondere a numeroaselor modele negative de comportament, decadente, care se afla intr-o frecventa crescuta in peisajul nostru citadin.
Cred ca modelele de personalitate de tipul muncitor fruntas, profesor emerit, erou al muncii… etc, sunt pozitive, constructive si tot mai necesare la ora actuala.
Modelul de viata harnic, constiincios, cumpatat si echilibrat nu va fi niciodata intalnit in ipostaze ridicole cum ar fi lenes, profitor, mituit, egoist, manipulator sau in una spui, alta faci si cu totul altceva gandesti, cum intalnim destul de des la oamenii din jurul nostru.
Cred ca morala religioasa traditionala, educatia, cultura si civilizatia contemporana, trebuie sa constituie un reper important in existenta noastra.
E regretabil, ca se imbratiseaza aceleasi greseli si modele negative de conduita, traite de bunicii sau parintii nostri. E necesar, parca mai mult ca oricand, sa facem un exercitiu de sinceritate cu noi insine, sa luptam pentru a ne schimba pe noi insine, cred ca numai asa vom putea schimba ceva, vom putea arata si oferi modele de comportament pozitiv, constructiv.
Comunicarea, interactiunea sociala inter-individuala si de grup sunt imperios necesare. Trebuie sa gasim in noi forta si energia necesara schimbarii in bine, promovand mereu rolul responsabilitatii individuale, a modelului de succes.
Iata de exemplu, un amic B.C. de 39 ani, din Botosani strada Nucului 10, tata a doi copii frumosi, absolvent al unui liceu de prestigiu din Botosani, in loc sa urmeze cursul firesc al solicitarii profesiei in care s-a specializat, il veti putea intalni tot timpul beat si dezordonat in barul din fata locuintei sale, oferind prin insasi comportamentul sau un model negativ, distructiv.
Cu alte cuvinte, este necesar un plus de realism in abordarea destinului personal cat si redimensionarea, reproiectarea actiunilor individuale si de grup, astfel incat candva, orice om sa poata spuna „priviti la mine va arat un model”. (Ioan Negru, psiholog)
