Omul – Tatal nostru care esti in ceruri…
Dumnezeu – Da! Spune-mi despre ce este vorba?
Omul – Sfinteasca-se numele Tau…
Dumnezeu – Zici aceasta in mod serios?
Omul – Ce sa spun in mod serios?
Dumnezeu – Ca vrei sa sfintesti numele Meu. Stii tu ce inseamna asta?
Omul – Inseamna, inseamna… of, Doamne, nu stiu ce inseamna. De unde sa stiu?
Dumnezeu – Inseamna ca vrei sa Ma cinstesti, ca Eu sunt unicul lucru important pentru tine, ca numele Meu este valoros in ochii tai.
Omul – Aha!… Acum inteleg. Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.
Dumnezeu – Faci tu ceva pentru asta?
Omul – Ca sa se faca vointa Ta? Bineinteles. Merg in fiecare duminica la biserica, platesc anual simbria, donez pentru misiuni…
Dumnezeu – Insa eu vreau mai mult de la tine. Vreau ca viata ta sa fie ordonata, ca obiceiurile rele cu care calci pe altii pe nervi sa dispara, ca sa te inveti sa te gandesti si la altii, nu numai la tine, ca toti cei care intra in contact cu tine sa fie ajutati. Vreau ca flamanzii, intristatii, insetatii, dezbracatii pe care ii intalnesti, sa-i hranesti, sa-i mangai cu iubire, sa-i adapi, sa-i imbraci, dupa putinta ta…, caci tot ceea ce faci tu oamenilor, faci, de fapt, pentru Mine. Vreau sa iti vezi pacatele, sa te caiesti pentru ele, sa ti le spovedesti, sa te lupti cu tine insuti ca sa nu le mai faci si sa-ti indrepti viata in bine.
Omul – De ce spui toate acestea tocmai mie, Doamne? Stii Tu cati fatarnici stau in biserica? Uita-Te la ei!
Dumnezeu – Scuza-ma! Ma gandeam ca te rogi, intr-adevar, sa se implineasca vointa Mea. Dar aceasta incepe, de fapt, de la acela care cere acest lucru. Abia atunci cand vrei ceea ce vreau Eu, poti deveni un vestitor al lucrarilor Mele.
Omul – Acum inteleg. Dar pot sa ma rog mai departe? Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi…
Dumnezeu – Tu cantaresti mai mult decat ar trebui sa fie greutatea ta. Cererea ta contine si obligatia de a face ca milioanele de saraci ai acestei lumi sa aiba painea cea de toate zilele.
Omul – Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri…
Dumnezeu – Si Vasile!
Omul – Vasile? Acum iarasi incepi cu asta? Tu stii prea bine ca ma face de rusine in public, ca se poarta atat de arogant cu mine. Nu ma ia in serios ca si coleg de munca, intr-una ma calca in picioare. Si el stie ca asta ma supara.
Dumnezeu – Stiu, stiu. Dar rugaciunea ta?
Omul – N-am vrut chiar asa…
Dumnezeu – Cel putin esti sincer. Dar iti face placere sa umbli mereu cu atata antipatie si amaraciune in suflet?
Omul – Nu, asta ma imbolnaveste.
Dumnezeu – Eu vreau sa te vindec. Iarta-l pe Vasile si la fel te voi ierta si Eu. Poate vei pierde ceva, sigur vei pierde. Insa aceasta pierdere iti va aduce bucurie in suflet.
Omul – Hm! Nu stiu daca ma voi putea birui pentru a putea ajunge la acest scop.
Dumnezeu – Eu te voi ajuta, trebuie doar sa vrei si sa faci primul pas in acest sens!
Omul – Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Dumnezeu – Baga de seama la un singur lucru: trebuie sa eviti persoanele si situatiile prin care esti ispitit.
Omul – Cum voi reusi eu sa fac acest lucru?
Dumnezeu – Iti cunosti slabiciunile: nepolitetea, agresivitatea, dispunerea de bani, educatia… Nu-i da ispititorului nicio sansa!
Omul – Cred ca aceasta rugaciune a fost cea mai lunga si cea mai grea din cele pe care le-am rostit vreodata. Dar asta a avut de a face pentru prima data cu viata mea cotidiana.
Dumnezeu – Bine, acum hai sa mergem mai departe. Roaga-te linistit pana la capat.
Omul – Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu – Stii ceva? Cand oamenii incep sa Ma ia in serios, sa se roage cu credinta, sa Ma urmeze si sa faca vointa Mea, cand ei lucreaza pentru venirea imparatiei Mele si observa ca asta ii face fericiti, atunci Eu simt o bucurie nesfarsita.
