In urma cu aproximativ un an de zile, duhovnicul Justin Parvu a avertizat ca doar 12 luni va mai fi liniste, dupa care vremurile vor deveni tulburi.
„Simteam cu totii ca se pregateste, demult nu mai voia sa manance nimic, chiar daca ar fi putut, era hranit doar artificial, prin perfuzii. Cu 5 zile inainte de a-si da duhul, a fost ceva mai bine, parca isi revenea si prinsese ceva putere. In aceasta ultima perioada toti ucenicii mai apropiati au luat un ultim cuvant de invatatura de la parintele, un ultim sfat”, povesteste Monahia Fotini, una dintre maicile care l-au ingrijit pe parintele Justin.
„Ce se mai intampla in tara?”. M-a intrebat parintele, asa cum obisnuia sa intrebe cand era bine. Toti cei din jur s-au mirat ca vorbeste si au venit cu totii sa asculte.
L-am intrebat o problema care ma framanta demult, o intrebare pe care pana acum m-am ferit sa i-o pun in mod transant de teama posibilelor reactii dure – pana unde putem merge cu lupta impotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Si l-am intrebat mult mai concret. Relatez intocmai.
„Parinte, stiti problema cardurilor de sanatate, ele nu au intrat inca in vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totusi obligatorii. Va intreb: ce sa faca o mama care are un copil bolnav in stare critica si este necesara o interventie chirurgicala, pentru ca altfel ar muri? Ca sa il opereze va trebui internat, ca sa il interneze, are nevoie de cardul de sanatate cu cip. Ce sa faca mama? Sa isi interneze copilul sau sa il lase sa moara? Parintele foarte grav a raspuns, ridicand din maini in semn a protest: „Nu, sa nu il lase sa moara. Eu nu imi pot asuma aceasta decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepadare… Dar fiecare sa faca dupa constiinta si puterea lui. Cat puteti luptati impotriva lor cu toata forta si unitatea, dar fara atitudini extreme, inca nu e cazul. E vorba insa ca mai sunt 12 luni… Aici Parintele s-a oprit. Noi am intrebat: „12 luni si scapam de cipuri”? „Nu”, a raspuns Parintele, 12 luni de libertate si vine urgie”. Cineva a intrebat sa explice mai clar, dar parintele nu a mai raspuns. Atunci eu am zis: „In acest caz parinte, trebuie sa va insanatositi ca nu are cine sa ne ajute”. Parintele a raspuns iar cu umor si zambetul cel mai frumos din lume: „Mai, sa stiti ca nici eu nu stiu ce sa fac. Nu m-am hotarat daca sa traiesc sau sa ma duc. Nici eu nu mai stiu ce vreau”. A luat o gura de mancare si ne-am retras unul cate unul, luand binecuvantare. Am luat si eu binecuvantare si parintele, in marea lui dragoste, nu m-a lasat fara cuvant si mi-a dat, strangandu-ma de mana, ultima binecuvantare: Maica, sa nu lasi revista! Tine tare, inainte!”, scrie Monahia Fotini in revista „Atitudini”, publicatie a Manastirii Petru Voda, ultimele vorbe ale duhovnicului.
Parintele arhimandrit Justin Parvu a trecut la cele vesnice pe 16 iunie 2013.
Parintele Justin Parvu este unul dintre cei mai mari duhovnici ai tarii noastre. Parintele Iustin s-a nascut la data de 10 februarie 1919, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt, fiind cunoscut ca mare duhovnic si staret la Manastirea Petru Voda, conform crestinortodox.ro.
In anul 1936, tanarul ravnitor de doar 17 ani intra frate la Manastirea Durau. Dupa numai un an, in anul 1937, tanarul frate merge la Seminarul Teologic de la Manastirea Cernica, de unde va pleca, mai apoi, spre seminarele din Ramnicu-Valcea si Roman.
In anul 1940 va vea loc tunderea sa in monahism, iar la doar un an distanta, hirotonia intru preot. A primit hirotonia la varsta de 22 de ani.
Intre anii 1942-1944, Parintele Iustin Parvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, in Neamt, pana la Odesa. El a participat, impreuna cu „Divizia 4 Vanatori de Munte” la luptele din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, ajungand pana la Don. Dupa lasarea la vatra, el continua studiile la Seminarul din Roman, amintit mai sus. Dupa razboi, au inceput vremurile de prigoana a romanilor de catre bolsevici. In anul in care va absolvi seminarul, in 1948, el va fi arestat.
sursa: obiectiv.info
