Pe 4 octombrie 1951, o femeie de culoare pe nume Henrietta Lacks a murit de cancer cervical la spitalul Jonhs Hopkins din Baltimore. Avea 31 de ani, iar la momentul acela nimic nu parea special la ea.
Lucrurile au luat insa o turnura spectaculoasa dupa moartea Henriettei Lacks. Celulele prelevate din corpul ei, fara permisiunea familiei, au fost folosite de doctori pentru a revolutiona medicina.
Amestecandu-le cu un tip special de plasma, medicii au reusit sa inmulteasca celulele tumorale ale Henriettei Lacks in laborator. A fost pentru prima oara cand celule omenesti au supravietuit in afara corpului unei persoane, scrie guardian.co.uk.
Cu ajutorul celulelor nemuritoare ale Henriettei Lacks, cunoscute drept celule HeLa, cercetatorii au reusit sa creeze vaccinuri impotriva poliomielitei, tehnici de fertilizare in vitro, sa deruleze cercetari in domeniul geneticii si sa obtina remedii pentru o multime de afectiuni.
Peste 50 de milioane de tone metrice de celule HeLa au fost cultivate de la moartea Henriettei, iar folosirea lor este mentionata in peste 60.000 de studii stiintifice.
In mor paradoxal, desi Henrietta Lacks a revolutionat lumea medicinei, urmasii ei traiesc intr-o saracie lucie si n-au asigurari de sanatate.
Povestea celulelor nemuritoare
Dupa ce a nascut cel de-al cincilea copil al sau, fermiera Henrietta Lacks s-a plans de sangerari abundente. A fost examinata de doctorii spitalului Johns Hopkins, singurul spital din Baltimore care primea pacienti de culoare la mijlocul secolului XX.
In cele din urma, a fost diagnosticata cu cancer cervical. Avea doar 31 de ani.
O mostra din tumora ei a ajuns pe masa de lucru a doctorului George Gey, care incercase timp de cateva decenii sa gaseasca o metoda de a tine celulele tumorale in viata in eprubete, pentru a putea studia cauzele cancerului si a altor afectiuni.
Spre deosebire de toate celelalte cazuri cu care se confruntase, celulele tumorale ale Henriettei s-au dovedit a fi foarte agresive si se divizau cu o viteza nemaintalnita. Cancerul s-a raspandit foarte repede in corpul femeii, iar aceasta a murit dupa cateva luni.
De la imortalitate la mortalitate
Celulele ei tumorale au continuat insa sa traiasca si sa se inmulteasca in laborator, ceea ce a reprezentat o premiera la nivel mondial. Doctorul George Gey a inceput sa trimita mostre in intreaga lume si a pus-o pe asistenta sa sa preleveze mai multe celule din corpul Henriettei. Nimeni nu s-a consultat cu membrii familiei femeii pe acasta tema.
Copiii Henriettei Lacks au aflat dupa mai bine de 20 de ani de la moartea mamei lor ca celulele acesteia au devenit esentiale pentru medicina si ca o multime de oameni s-au imbogatit de pe urma lor.
In prezent, celulel HeLa se gasesc in aproape toate laboratoarele de cercetare biologica din intreaga lume. Au ajuns chiar si in spatiu, pentru a se vedea daca tesutul omenesc poate supravietui in conditii de gravitatie zero.
Celulele HeLa pot fi tinute inghetate timp de ani de zile, iar cand sunt dezghetate din nou continua sa se inmulteasca.
In opinia multor cercetatori, cazul Henriettei Lacks a scos la iveala lipsa de moralitate a industriei medicale si abuzurilor la care sunt supusi unii pacienti in numele stiintei.
Mai mult, in luna martie 2013, un grup de cercetatori de la Laboratorul European de Biologie Moleculara (LEBN) din Heidelberg a publicat genomul complet al Henriettei Lacks, din nou fara ca aprobarea familiei femeii sa fie ceruta sau obtinuta.
Mai multi oameni de stiinta au fost revoltati.
„Publicarea genomului HeLa fara vreo aprobare reprezinta o mare greseala facuta de cercetatori, iar sistemul medical a permis-o. Au prezentat cercetarea la conferinte si in reviste stiintifice de prestigiu, insa n-a fost obtinuta niciun fel de aprobare”, a explicat Rebecca Skloot, autoarea unei carti in care este prezentata povestea celulelor Henriettei Lacks.
Chiar daca initial cercetatorii LEBN au precizat ca genomul nu putea fi folosit pentru a trage concluzii medicale importante depsre membrii familiei Henriettei Lacks (cum ar fi predispozitia de a contracta anumite boli), alti cativa oameni de stiinta au reusit sa faca tocmai asta. Nu le-au facut insa publice, iar cercetatorii LEBN au fost nevoiti sa „cenzureze” genomul HeLa.
