In credinta populara, anul este impartit in vara si iarna. Daca Sfantul Gheorghe incuie iarna si infrunzeste intreaga natura, Sfantul Dumitru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele. Exista credinta ca in aceasta zi, caldura intra in pamant si gerul incepe a-si arata coltii.
In Ajunul sarbatorii Sfantului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sanatosi tot anul. Focul are si menirea de a alunga fiarele si de a incalzi mortii. Dupa ce focul este stins, taranii arunca un carbune in gradina, ca aceasta sa primeasca putere de a rodi.
Se spune ca vremea din ziua de 26 octombrie, de Sfantul Dimitrie, ne arata cum va fi iarna care urmeaza. Sunt multe superstitii populare legate de aceasta zi si iarna aflata „la prag”.
De exemplu, se spune ca daca in aceasta zi de sarbatore va fi frig, dar cerul insorit si lipsit de nori, urmeaza o iarna nu prea grea. Se mai spune ca daca de Sfantul Dumitru este vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa. Daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, iarna va fi aspra, cu zapezi grele.
Tot ca o superstitie, nu e bine sa te piepteni in aceasta zi. E o masura pentru a nu cadea prada animalelor salbatice, lupilor, sau pentru a-ti feri animalele din batatura de atacul fiarelor, credeau oamenii, in trecut.
De Sfantul Dumitru se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau branza, pentru sufletul celor morti.
In anumite zone, taranii il cinstesc pe Sfantul Dimitrie, Izvoratorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfanta Impartasanie.
Nu rupeti florile care au ramas neculese in gradini daca sunt inca “in fire” si neofilite. In traditia populara, frumusetea lor este inspre alinarea sufletelor celor morti.
Sfantul Dumitru este perceput in popor ca fiind daruit de la Dumnezeu cu puteri vindecatoare, dar si cu puteri asupra naturii, el fiind cel care desfrunzeste padurile, usuca plantele si ii aduna pe toti laolalta la Focul lui Samediu. El este considerat a fi patronul pastorilor si a toamnei.
Sfantul Dumitru este si ziua in care ciobanii afla cum va fi iarna. Acestia isi aseaza cojocul in mijlocul oilor si asteapta sa vada ce oaie se va aseza pe el. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este sa urmaresti mersul oilor in dimineata sarbatorii Sfantului Dumitru. Daca dimineata se va trezi intai o oaie alba si va pleca inspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara.
Ziua Sfantului Dumitru era si o zi a soroacelor, se terminau invoielile incheiate intre stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca „la San-George se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii”.
Cine a fost SFANTUL DUMITRU
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvoratorul de Mir sau Sfantul Dumitru, izvoratorul de Mir, a fost un martir crestin, sfant militar din veacul al III-lea, care a trait in vremea imparatilor Maximian si Diocletian, in cetatea Tesalonic. A fost martirizat in jurul anului 306 si este sarbatorit atat de ortodocsi, cat si de catolici, pe 26 octombrie.
Originea numelui Dimitrie
Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, „maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).
