Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz, si-a vazut tradus in limba franceza franceza ultimul volum, The Great Divide (La Grande Fracture), ocazie folosita de jurnalistii de la Le Monde pentru a-i solicita un interviu.
Stiglitz este cunoscut ca adversar al politicilor de austeritate, preocupat de inegalitatile economice din Statele Unite si de consecintele lor.
Iata interviul publicat in Le Monde :
R. : In cartea dumneavoastra spuneti ca la originea crizei din 2007 au stat inegalitatile sociale. De ce astazi acestea impiedica reluarea cresterii?
– In primul rand pentru ca ele sunt deseori rezultatul monopolurilor care paralizeaza economia. Dar, mai mult ca orice, pentru ca inegalitatile constituie o mare capcana. Pentru americanii de rand, care au asigurari de sanatate proaste si al caror acces la educatie este dificil, ascensorul social nu mai functioneaza. Șansele lor de a-si vedea veniturile crescand sunt reduse. Or, fara cresterea veniturilor nu avem crestere a consumului, ceea ce impiedica relansarea.
Inainte de criza subprimelor, cheltuielile gospodariilor americane erau artificial si dramatic umflate prin credite. Acum ca a disparut aceasta parghie, constatam ravagiile facute de inegalitate. Sunt incompatibile cu o crestere sanatoasa.
R. : Insa recesiunea a sporit si mai mult inegalitatile!
– Da, dar sa nu ne inselam: inegalitatea nu este o fatalitate, este rezultatul unei optiuni politice. De exemplu, exista state care au reusit sa combine cresterea cu echitatea, pentru ca au facut din aceasta un obiectiv. Este cazul tarilor scandinave, dar si in Singapore si Mauritius, care au reusit sa-si diversifice economia mizand pe educatie. Statele Unite au multe de invatat din aceste exemple.
R. : Cereti statelor industrializate, in special Statelor Unite, sa investeasca in inovatie, infrastructura si educatie. Ce facem insa cu datoriile publice care ating niveluri record?
– Este o scuza foarte proasta. In Statele Unite, dobanzile reale sunt negative, iar in Europa sunt foarte mici: nu a existat o perioada mai propice pentru investitii. Cu atat mai mult cu cat investitiile vor alimenta o crestere solida in anii ce vin si, prin urmare, venituri bugetare suplimentare care vor permite echilibrarea conturilor publice.
A te indatora pentru a construi viitorul nu este o piedica in calea cresterii. A nu face asta este un cadou otravit pentru viitoarele generatii.
R. : Va ajunge oare lumea la o ”stagnare seculara”, o lunga perioada de crestere redusa?
– Stagnarea seculara are doua cauze. Prima este o cerere anemica mondiala, in special din cauza politicilor de austeritate nejustificate din Europa. A doua cauza tine de semnele de intrebare ce plutesc asupra inovatiilor din ultimii ani.
Pana acum, Facebook sau Airbnb, economia colaborativa nu genereaza castiguri pe planul productivitatii comparabile cu cele ale revolutiei industriale si nu stim sa cuantificam cat aduce la PIB.
Este imposibil de prezis daca una dintre aceste inovatii va schimba datele problemei in viitor. Insa un lucru este sigur: statele pot juca un rol aici, investind in cercetare pentru a favoriza aceste inovatii. Doar investitiile companiilor nu sunt suficiente.
R. : Dar daca nicio inovatie nu va relansa productivitatea?
– Nu ar fi atat de dramatic, pentru ca resursele planetei sunt limitate. Ne vom putea obisnui cu o crestere slaba, daca ea este insotita de o politica care sa reduca inegalitatile.
R. : In ciuda adancirii inegalitatilor, economia americana a crescut cu 3,7% in al doilea trimestru. Nu este rau.
– Cresterea americana este un miraj. Este drept ca avem o rata mica a somajului (5,3%), insa o serie de someri nu au incaput in statistici. Țara are nevoie de 3 milioane de locuri de munca. Rezerva Federala nu intelege asta. Solutiile sale nu sunt adaptate.
Cresterea din ultimii ani a fost alimentata de devalorizarea dolarului, ceea ce a mai crescut competitivitatea, si de bula bursiera. Insa scaderea dolarului a trecut, iar bula bursiera nu contribuie la cresterea consumului gospodariilor decat foarte putin. Nu este sustenabil.
R. : Ce trebuie facut pentru cresterea economica in SUA?
– Sunt multe piste: investitii in cercetare, in educatie, infrastructura, favorizarea accesului la invatamantul superior, un salariu minim.
Ultimii ani au adus profituri disproportionate fata de salarii. Aceasta distorsionare este sursa inegalitatii si slabeste cresterea partiala. O alta modalitate este de a face din fiscalitatea noastra una mai progresista si mai echitabila. Nu este normal ca un speculator sa fie mai putin impozitat decat un muncitor.
R. : De ce ar aplica asemenea masuri un posibil presedinte democrat, daca Barack Obama nu a facut-o?
– Barack Obama a comis greseli, insa s-a schimbat ceva in Statele Unite. Multi oameni politici, in special senatori, si-au dat seama ca trebuie intreprins urgent ceva impotriva inegalitatii. Toti candidatii democrati au aceasta prioritate.
R. : Sa vorbim putin despre Europa. Atena va iesi din criza dupa al treilea plan de ajutor?
– Acest plan este garantia ca Grecia se va afunda intr-o lunga si dureroasa depresiune economica. Nu sunt optimist.
Singura veste buna este ca FMI cere o reducere a datoriei elene. Pe de alta parte, aceasta nu i-a impiedicat de europeni sa adopte un plan de ajutor fara sa spuna nimic despre reducerea datoriei.
R. : De ce datoria este o tema atat de sensibila in Europa?
– Din doua motive. Primul este confuzia. Datoria este vazuta ca o frana pentru cresterea economica, pe cand, in realitate, este o asigurare in plus pentru un viitor prosper, pentru ca datoria finanteaza investitii cheie. Europenii au uitat asta.
O parte din dreapta politica din Europa alimenteaza aceasta isterie din jurul datoriei cu scopul de a a lovi statul providenta. Obiectivul lor este simplu: sa reduca spatiul de miscare al statelor.
Este foarte ingrijorator. Prin aceasta viziune limitata asupra lumii, prin obsesia austeritatii si fobia datoriilor, Uniunea Europeana este pe cale sa-si distruga viitorul.
