In aceste localitati, primariile nu isi pot acoperi din venituri proprii nici macar un sfert din cheltuielile de functionare. Institutul pentru Politici Publice (IPP) sustine ca si in aceste conditii, cheltuielile din aceste localitati depasesc de sute de ori veniturile pe care sunt capabile sa le colecteze. Diferenta este acoperita din fondurile primite de la Consiliul Judetean sau Guvern. La nivel national, 90 de primarii nu-si asigura nici macar un sfert din cheltuielile de functionare. Aceste primarii pot ajunge in situatia de a intra in insolventa. La Aninoasa este inregistrat primul caz de cerere de intrare in insolventa.
In judetul Botosani sunt 10 comune a caror venituri nu acopera niciun sfert din cheltuielile de functionare. Diferenta de bani care merg pe cheltuieli vin din bugetul Consiliului Judetean sau de la Guvern.
Institutul pentru Politici Publice (IPP) a prezentat lista celor 10 comune din judetul Botosani a caror pondere a venituri proprii nu depaseste 25% din totalul cheltuielilor acestor localitati: Cosula (18%), Vorona (21%), Sendriceni (21%), Corni (23%), Hiliseu-Horia (23%), Suharau (23%), Dimacheni (24%), Cristeşti (24%), Tudora (25%) si Stauceni (25%).
La nivel national, sunt cel putin 90 de municipii, orase si comune din Romania, peste jumatate aflate in regiunea de Nord-Est a tarii (mai ales in judetele Vaslui, Botosani, Bacau, Iasi si Neamt), nu isi acopera nici macar 25% din cheltuielile administrative.
Comuna Vulturesti (judetul Bacau) se afla in capul listei localitatilor care nu isi pot acoperi singure nici 25% din buget.
Insa acestea fac cheltuieli care depasesc de sute de ori veniturile pe care sunt capabile sa le colecteze, preferand sa exercite incontinuu presiune pe Consiliile Judetene si pe Guvern, pentru a obtine bani prin diferite alte canale, sustine Institutul pentru Politici Publice (IPP).
Numai in ultimul an, Guvernul a transferat acestor localitati sarace peste 65 milioane euro din Bugetul de Stat.
IPP mai arata ca doar 10% din cele 3.200 de localitati din Romania isi acopera integral din venituri proprii cheltuielile de functionare.
Desi abia au bani sa-si acopere un sfert din bugetul local, „asta nu impiedica insa comunele sarace sa faca cheltuieli care depasesc de sute de ori veniturile pe care sunt capabile sa le colecteze, preferand sa exercite incontinuu presiune pe Consiliile Judetene si pe Guvern, pentru a obtine bani prin diferite alte canale (ex: fondul de rezerva, fonduri speciale ale ministerelor). In ultimii 10 ani, au aparut peste 22 de asemenea localitati noi din ambitia politica a unor parlamentari inconstienti, unele dintre ele neavand, in mod evident, capacitate sa reziste economic nici macar la limita de jos”, sustine raportul IPP.
Intre cele 90 de localitati indicate de IPP majoritatea sunt comune, insa exista si orase si chiar un municipiu (Odorheiu Secuiesc) care nu-si pot asigura nici 1/4 din buget.
Institutul considera ca „politica paguboasa practicata de toate Guvernele Romaniei de pana acum – de a trimite bani unor localitati incapabile sa incaseze contributiile de la propriii locuitori – este profund incorecta fata de toti cetatenii acestei tari care fac eforturi sa isi plateasca taxele si impozitele locale” si solicita Guvernului sa opreasca finantarea acestor localitati din Bugetul de Stat.
Raportul aminteste ca Romania are astazi aproape 3.200 de localitati (mai multe decat Polonia – 2.800, la o populatie pe jumatate fata de aceasta tara) si ca doar 10% din acestea „isi permit astazi sa acopere integral din venituri proprii (impozite si taxe locale) cheltuielile de functionare (care se ridica in medie la aproximativ 1 milion lei/an la o comuna)”.
O cauza a acestei probleme o reprezinta nivelul foarte mic al colectarii taxelor si impozitelor, chiar si in cazul unora dintre municipiile mari.
In resedintele de judet se colecteaza, in medie, aproape 70% taxe si impozite, cu un nivel mediu de 200 lei pe cap de locuitor (cea mai slaba rata de colectare fiind – din cifrele oficiale colectate de IPP – la Drobeta Turnu Severin, Slobozia si Timisoara), 53% – la orase si numai 30% – la comune. Primariile si institutiile cu atributii in domeniu, Directiile de taxe si impozite, nu isi asuma obligatia de a forma o cultura a respectarii disciplinei fiscale, rezumandu-se la a aplica sanctiuni.
Doar cateva judete/localitati din Romania sunt astazi peste media nationala (67%) in ceea ce priveste ponderea veniturilor provenind din taxe si impozite in totalul veniturilor localitatii: municipiile din judetele Timis, Sibiu si Prahova, respectiv orasele din judetele Arges, Ilfov si Constanta, se arata in raport.
Institutul pentru Politici Publice (IPP) critica faptul ca in sistemul politic si administrativ din Romania se cultiva o dependenta financiara a localitatilor fata de aparatul si resursele centrale.
„Responsabilitatea fata de situatia de fata apartine administratiei centrale. Niciun Guvern nu a fost dispus sa isi asume o decizie de eficientizare a costurilor publice renuntand la transferurile, pe diferite canale netransparente, de bani publici pentru localitati care dovedesc o incapacitate incontestabila de auto-sustinere a cheltuielilor minime de functionare”, se arata in raportul IPP.
Masuri in cazul localitatilor cu datorii: Ordonanta de Guvern privind insolventa primariilor
Guvernul a aprobat pe 21 mai o Ordonanta de urgenta privind „insolventa unitatilor administrativ-teritoriale”, adica insolventa oraselor, comunelor si judetelor, insa nu se stie cate localitati sunt in situatia de a intra in faliment la intreg nivelul tarii.
In noua lege se spune ca localitatile intra in insolventa daca au datorii mai vechi de 120 de zile reprezentand peste 50% din bugetul general sau nu si-au achitat obligatiile salariale.
In cazul oraselor mari, teoretic, nu se pune problema intrarii in insolventa, insa ca aceasta lege ii va mai tempera pe edilii care demareaza proiecte mari fara sa aiba bani prevazuti in buget si raman la sfarsitul anului cu datorii foarte mari.
In schimb, in cazul comunelor cu venituri foarte mici, procedura de insolventa se poate declansa foarte usor in cazul in care nu se primesc la timp banii de la Guvern, adica acolo unde localitatile nu-si pot acoperi singure bugetul local, sume care pot reprezenta pana la 80% din bugetul general.
In acest caz, o solutie ar fi comasarea primariilor mici pentru reducerea cheltuielilor de personal.
Un prim caz de cerere pentru a intra in insolventa este primaria orasului Aninoasa din Valea Jiului.
Pe perioada insolventei, primaria este condusa de un administrator judiciar, care decide unde merg banii din buget.
Datoriile sunt inghetate, iar furnizorii nu pot opri alimentarea cu apa, sau electricitate, chiar daca facturile sunt neplatite.
Incasarile primariei din Aninoasa s-au prabusit din 2007, cand a fost inchisa mina din localitate, iar datoriile neplatite au crescut ametitor. Asa ca edilii au cerut intrarea in insolventa.
„Se blocheaza penalitatile pe care le aplica celelalte societati la care avem datoriile: 6 milioane de lei noi”, a declarat Adrian Albulescu, viceprimarul de la Aninoasa pentru stirileprotv.ro.
Cerearea de intrare in insolventa a ajuns la Tribunalul Hunedoara.
Instanta va numi si administratorul judiciar, care va aproba toate cheltuielile primariei si va incerca reducerea datoriilor.
Localnicii se tem, pentru ca nu prea stiu ce inseamna insolventa primariei.
La nivel national, autoritatile au declarat ca 2.000 de comune au datorii neplatite, iar 50 dintre acestea risca si ele insolventa.
Cand devine insolventa o primarie
Insolventa este starea patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale, caracterizata prin existenta unor dificultati financiare, prin lipsa acuta de
disponibilitati banesti, care duce la neachitarea obligatiilor de plata, lichide si exigibile pe o anumita perioada de timp. Insolventa este prezumata in urmatoarele situatii:
a) neachitarea obligatiilor de plata lichide si exigibile, mai vechi de 120 de zile si care depasesc 50% din bugetul general al unitatii administrativ-teritoriale, fara a se lua in calcul cele aflate in litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale izvorate din raporturile de munca siprevazute in bugetul de venituri si cheltuieli, pe o perioada mai mare de 120 de zile de la data scadentei.
