Home Actualitate O modesta propunere CATRE JURIUL PREMIULUI MIHAI EMINESCU – OPERA OMNIA :...

O modesta propunere CATRE JURIUL PREMIULUI MIHAI EMINESCU – OPERA OMNIA : demisia de onoare, in bloc

33 de scriitori romani au semnat o scrisoare prin care isi exprima indignarea fata de decizia recenta a juriului de la Botosani ca Premiul National „Mihai Eminescu” Opera Omnia sa-i fie decernat anul acesta vicepresedintelui Uniunii Scriitorilor din Romania, Gabriel Chifu.

Acestia considera ca se „arunca o umbra apasatoare asupra celui mai prestigios premiu de poezie din Romania” si cer juriului „demisia de onoare, in bloc”.
 
Iata textul integral al scrisorii :
 
 
O modesta propunere
 
CATRE JURIUL PREMIULUI MIHAI EMINESCU – OPERA OMNIA
 
 
Domnilor Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu
 
Dragi Profesori si membri ai juriului de la Botosani,
 
Sunteti cei de la care am invatat, in deceniile din urma, poezie.
Am invatat cum sa o recunoastem; si am invatat cum sa vorbim despre ea. 
Si, mai ales, am invatat ca adevarul poeziei nu se negociaza. Ati vorbit liber despre poezie in cele mai putin libere vremuri.
Tocmai in numele acestei lectii bine predate si bine invatate, o sa va vorbim si noi liberi in randurile de mai jos. 
 
Prin ce s-a intamplat la Botosani, cand un premiu de prestigiu superlativ a revenit unui poet cel mult onorabil, in dauna unor poeti intr-adevar superlativi, ati facut un lucru grav: ati incalcat adevarul poeziei.
Credem si simtim ca v-ati indepartat in anii din urma de spiritul acestui premiu, care ar trebui sa impuna respectul contemporanilor nostri. Sa nu uitam cine a fost premiat si celebrat la Botosani din 1991 incoace: e o lista deja lunga care face onoare poeziei romanesti din secolul XX, de la Mihai Ursachi si Gellu Naum la Mircea Ivanescu, Emil Brumaru si Angela Marinescu.
 
In ciuda oricarei relativizari critice prin care am putea justifica premierea unui poet ajuns la deplina maturitate artistica in detrimentul altuia, un cititor infocat si un bun cunoscator al literaturii romane din ultimele decenii nu poate comite astfel de erori fara a fi banuit de malversatie. Sau de dezertare de la misiunea care v-a fost incredintata. Sau de servirea unor interese de grup care nu au legatura cu rasplatirea si celebrarea vocilor poetice care ne-au marcat epoca si rasuna cu cea mai mare claritate in literatura noastra de azi.
 
Ceea ce s-a intamplat in 2015, prin premierea lui Gabriel Chifu, dupa decizia aproape la fel de flagranta din 2013, cand laureat a fost Nicolae Prelipceanu, adica rasplatirea unor literatori si functionari constiinciosi, si nu a unor poeti care sunt repere, stele fixe pentru cei de azi, arata ca nu va mai pasa.
 
Aceasta este eroarea despre care vorbeam, la un sfert de secol de la impunerea unui premiu in care ne incapaţanam sa credem in continuare. Ea aduce atingere tuturor: si nominalizatilor nedreptatiti, si reputatiei membrilor juriului, si prestigiului premiului in cauza. Ba chiar si premiatului, in fond.
 
Va propunem ceea ce ni se pare a fi singura posibilitate de reparatie morala dupa o asemenea eroare: demisia de onoare din juriu, in bloc.
 
Ati servit cu profesionalism exemplar acest premiu; daca el inseamna astazi atat de mult, acest lucru vi se datoreaza. Lista premiatilor, cel putin pana la un punct, vorbeste elocvent despre aceasta. Ati reusit sa instituiti drept normal superlativul intr-un sistem literar al aproximativului.
Insa la fel de adevarat este ca, in anii din urma, poetii laureati n-au mai fost de acelasi nivel. Sincopele sunt tot mai evidente de la an la an. Am sperat cu totii ca sunt doar erori inerente, accidente de parcurs, dupa care lucrurile se vor intoarce la acea normalitate a excelentei. Am rasuflat usurati anul trecut, cand desemnarea lui Ion Muresan a reusit aceasta.
 
Anul acesta, insa, stacheta a coborat nepermis de jos. Am zice ca, de fapt, s-a prabusit. Mai jos de atat, o vom spune cu fermitate, e greu de ajuns.
 
Pot exista explicatii pentru aceasta. Cea mai plauzibila ar fi ca e dificil pentru un critic sa evalueze anvergura reala a unui poet din generatii subsecvente lui. Or, prin forta naturala a lucrurilor, toti poetii laureati vor fi, in anii care urmeaza, optzecisti. Ba chiar nouazecisti. Dumneavoastra ii vedeti, probabil, drept inca tineri. Noi ii vedem aproape clasicizati.
 
Poeti esentiali ai ultimelor trei decenii, ca Alexandru Musina sau Traian T. Cosovei, disparuti recent, nu vor mai putea primi acest premiu. E o inechitate pentru care nu se poate sa nu simtiti o strangere de inima. Ei ar fi fost indreptatiti, la deplina maturitate creatoare, sa fie laureati pentru intreaga lor opera la Botosani. Ati fi luat, astfel, decizii legitime, greu de pus sub semnul indoielii.
 
De aceea, credem ca un nou juriu, compus din scriitori mai tineri decat cei care urmeaza sa fie premiati, ar vedea poate relieful valoric in linii mai juste.
 
Va rugam, prin urmare, sa acceptati propunerea noastra: aceea a demisiei de onoare. 
E radicala, poate. Dar vine din acel radicalism al poeziei despre care ne-ati vorbit, atat de frumos, atat de convingator, in cartile pe care le-ati scris. Cu unele dintre acestea am crescut si le pastram pe primul raft al criticii romanesti postbelice.
 
Cartilor dumneavoastra, exemplare, li se va adauga un gest exemplar. Care va repara nedreptatea prezenta – si le va impiedica pe cele viitoare. Veti arata astfel ca, de fapt, iubiti poezia la fel de mult ca noi – cei care, de dragul ei, riscam sa va mahnim si sa va pierdem, acolo unde ea exista, prietenia. Pe care o pretuim asa cum se cuvine. 
 
S-ar putea ca aceasta scrisoare deschisa sa ne desparta. Sau, dimpotriva, s-ar putea sa arate ca, asa cum spuneam, si dumneavoastra, si noi iubim suficient de mult poezia pentru a face, de dragul ei, gesturi riscate: noi, acela de a primejdui o relatie de fireasca pretuire si gratitudine; dumneavoastra, acela de a proceda la o demisie de onoare.
 
Dati, va rugam, acestei scrisori deschise sansa sa arate ca suntem, si noi, si dumneavoastra, membri ai acestei stranii specii a celor nebuni dupa poezie.
 
 
 
Cu speranta,
 
Claudiu Komartin
Radu Vancu
Rita Chirian
Octavian Soviany
Florin Iaru
Emilian Galaicu-Paun
Dumitru Crudu
Paul Cernat
Dan Coman
Marin Malaicu-Hondrari
Svetlana Carstean
Andrei Terian
Mihail Vakulovski
Bianca Burta-Cernat
Ștefan Manasia
Alex Goldis
Bogdan-Alexandru Stanescu
Liviu Antonesei
Ionel Ciupureanu
Nicolae Avram
Elena Vladareanu
Alexandru Vakulovski
Cosmin Perta
Ion Buzera
Paul Vinicius
Anca Mizumschi
Dan Iancu
Ciprian Macesaru
Andrei Dósa
Aleksandar Stoicovici
Sorin Despot
Radu Nitescu
Laurenţiu Ion
 
 
 
P.S. Cei care vor sa-si exprime adeziunea la Apel o pot face trimitand un mesaj pe adresa: apel.pentru.poezie@gmail.com
 

Exit mobile version