Cu o modestie rara, ce ii caracterizeza doar pe oamenii de exceptie, pentru care faptele vorbesc de la sine, pompierul-maratonist Iulian Rotariu, intors din desertul Atacama, a descris, in cateva cuvinte, prin ce a trecut in cele opt zile de competitie maratonista in acel loc unde, in viata fiind, vezi si simti ce inseamna iadul.Dupa uriasul efort care i-a adus primul loc la categoria de varsta 40- 49 de ani si locul al VI-lea in clasamentul general al competitiei recent incheiate, Iulian Rotariu, epuizat dar cu bucuria reusitei in suflet, a rememorat momentele de foc traite, care au alternat cu cele de frig, orele lungi de oboseala cu care s-a luptat in aceasta cursa extrema.
Pompierul botosanean a purtat steagul Romaniei pe o distanta de 250 de km, in Chile, la Atacama Crossing, acolo unde niciun roman nu a raspuns pana acum provocarii naturii aspre.Trimite
A luat startul la altitudinea de 3.200 m, a ajuns apoi pana la 4.000 de metri, de unde a coborat pana la 2.400 m. A fost in cursa cu inca 205 sportivi, din 46 de tari. In fiecare zi, cu pasul a strabatut cate 43 de km, iar in una din zile aproape 80 de kilometri. Noptile, la o temperatura de -4, pana la -6 grade, dupa zile in care mercurul termometrelor ajungea pana la 50 de grade, se odihnea pe o folie de izopren cu o lungime de doar 1,5 metri si o latime de 30 de centimetri. A dormit invelit doar cu o tesatura de matase, care trebuia sa-l apere de frigul aspru al noptii, intre zilele de foc. Puterea de a trece peste toate aceste obstacole dure intinse in cale de natura i-a fost insuflata de scopul nobil care l-a impins spre aceasta competitie: acela de a face cunoscuta cauza copiilor cu autism din Botosani.
„A fost foarte greu, foarte dificil, dar faptul ca am reusit sa fac cunoscuta o cauza pentru care am alergat, cauza copiilor cu autism din Botosani, institutia in care lucrez, orasul in care locuiesc, tara in care traiesc, mi-a dat o satisfactie deosebita. Sunt mandru ca am putut reprezenta cu cinste, cu onoare, cu credinta. Cei de la Organizatia celor patru deserturi stiu ca un pompier din Romania este tot timpul prezent, este bine pregatit, si-au facut o imagine despre ceea ce reprezinta Romania, Botosaniul, pompierii. M-au intrebat ce serviciu m-a facut sa ajung la ei, li s-a parut interesant ca un pompier sa intre intr-o competitie atat de solicitanta”, a spus pompierul Iulian Rotariu.
Botosaneanul mai crede ca forta de a lupta cu natura extrema i-a venit de la Dumnezeu, de la gandurile bune pe care cei de acasa, familia, prietenii, colegii de serviciu i le-au trimis.
„Cele opt zile cate am stat in desert au fost de iad, parerea mea este ca daca vrei sa vezi iadul, dar sa fii in viata, trebuie sa ajungi in desertul Atacama. Daca temperaturile in timpul zilei ajungeau la 50ºC, in timpul noptii ajungeau la minus 5ºC, minus 4ºC sau minus 6ºC. Diferenta de la zi la noapte era fiind foarte mare. Trebuia sa car in spate mancarea, cazarea, echipamentul obligatoriu pentru cele opt zile de stat in desert, asa ca ruscacul a ajuns la greutatea de 13 kilograme si jumatate plus 2,5 litri de apa la fiecare punct de control. In jur de 12- 14 kilometri alergam cu 15 kilograme in spate sub soarele arzator al desertului Atacama, zona cea mai arida. Cei din Armata americana isi testeaza acolo vehiculele cu care fac incursiuni pe Marte. A fost foarte solicitant. Dar tot timpul m-am gandit la rugaciunile pe care le-am primit din partea dumneavoastra, la gandurile bune, la credinta in Dumnezeu. Toate astea m-au ajutat sa pot iesi sanatos din acel infern. Le multumesc tuturor celor care m-au sustinut, m-au ajutat, botosanenilor, romanilor care au fost alaturi de noi”, a mai spus maratonistul botosanean.
Convins ca „Dumnezeu lucreaza prin oameni”, nu s-a gandit nicio clipa sa renunte, desi au fost zile in care a si plans. A fost cu gandul la copiii cu autism care „duc un maraton mult mai greu” decat al lui. Si s-a mai gandit si la vorbele tatalui sau, care il calauzesc in viata.
„Nu m-am gandit niciodata sa renunt. Stiu ca pentru copiii cu autism, a caror cauza o reprezint, suferinta este mult mai mare. Ei duc un maraton mult mai greu decat ce duc eu. In fiecare zi am plans, de bucurie, de durere, dar niciodata nu m-am gandit sa renunt. Tatal meu mi-a spus ca oricat de greu mi-ar fi, sa merg mai departe. Am tras aer in piept, am mers mai departe…Mi-am dorit un loc fruntas, m-ati ajutat sa obtin lucrurile pe care le-am obtinut, drept pentru care, cu mana pe inima, va spun ca voi sunteti campionii. Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine”, au fost vorbele, incarcate de emotie, ale maratonistului botosanean.
Iulian Rotariu s-a mai intors, in acest an, victorios dintr-o grea competitie. In iunie, a ocupat locul I la categoria lui de varsta si locul IV la general, la ultramaratonul „Gobi March”, din China.
