„Cu adevărat a înviat!” au răspuns creștinii ortodocși. După care au primit Sfânta Lumină a învierii Domnului Iisus Hristos.
În noaptea Învierii Domnului Iisus Hristos toate bisericile ortodoxe au fost arhipline cu credincioși care au venit să ia Lumină. Chiar și vremea a fost de partea lor. Era cald iar vântul încremenise de parcă știa că nu trebuie să stingă Lumina de la lumânările pe care oamenilor le țineau cu atâta grijă.
O parte dintre cei veniți au rămas la slujba Învierii Domnului Iisus Hristos pentru a sfinți bucatele de Paște, iar ceilalți, cu pași mărunți și înceți pentru a nu stinge Lumina Sfântă, se îndreaptă spre casele lor pentru a-i și pe ceilalți membrii ai familiei.
Învierea Domnului, fundamentul credinței noastre
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinilor ortodocşi, pe care o numim în cântările Bisericii „praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”. Este cel mai important eveniment care a avut loc în istoria umanităţii şi diferenţiază creştinismul de toate celelalte religii deoarece capul Bisericii Creştine, Hristos, a înviat din morţi, arătându-ne că nu a fost doar un om excepţional, ci Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Care S-a întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Pentru noi, creştinii, realitatea Învierii lui Hristos este fundamentul credinţei noastre, pentru că Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinţa voastră” (I Cor. 15, 17), ceea ce arată că adevărul şi puterea mărturiei noastre ortodoxe se datorează Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este garanţia învierii noastre a tuturor.
Mântuitorul a înviat a treia zi, după cum mărturiseşte Biserica în Simbolul de credinţă pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Învierea Domnului a avut loc în primele ore ale duminicii, după cum aflăm din sinaxarul din ziua Sfintelor Paşti.
Biserica teologhisește despre Învierea lui Hristos începând din momentul pogorârii Sale la iad. Ea prăznuieşte Învierea începând din acest moment, când Domnul a eliberat sufletele drepţilor Vechiului Testament de sub stăpânirea morţii şi a diavolului, după cum aflăm din sinaxarul din Sfânta şi Marea Sâmbătă: Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat şi Dumnezeiesc Se pogoară şi în iad.
Acest lucru se vede şi în iconografia Învierii Domnului, unde imaginea pogorârii Mântuitorului nostru Iisus Hristos la iad este considerată icoana tradiţională a Învierii în Ortodoxie. „De aceea de Paşti se cântă: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”.
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
