Proaspat absolvent al Conservatorului de muzica din Iasi a fost repartizat in 1975 la Centrul Judetean de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa Botosani, asa cum se numea pe atunci fosta Casa a Creatiei si cum se numeste acum, Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale.
A lucrat aproape 38 de ani, pana in clipa in care, fara vointa lui, a fost pensionat anticipat. Se poate spune ca se confunda cu institutia careia i-a dus faima in tara si in lume.
In 1977 a infiintat Taraful Datina, care-i avea in componenta, la inceput, pe langa virtuosul care era Constantin Lupu, si pe Cristian Spanu, la fluier, Mircea Antoneac, la vioara, Mihai Cojocaru, la contrabas, Constantin Badean, la braci si Constantin Negel, la cobza.
Au mai colaborat sub bagheta lui Constantin Lupu, care-si obtinuse si dirijoratul, Aurel Amarandei, la fluier, Adrian Cantec, la acordeon, C. Sfrangeu, la contrabas si altii. Intre 1981 si 1985 Taraful Datina a inregistrat doua LP-uri si peste 100 de piese folclorice culese de Constantin Lupu, intrate in fonoteca de aur a Radiodifuziunii Romane.
A colaborat cu mari folcloristi, etnologi, dirijori si realizatori TV, de la Emilia Comisel la Speranta Radulescu, de la Constantin Arvinte la Ioan Cobala, de la Marioara Murarescu la Vasile Pohoata, ori cu cercetatori autentici cum au fost I.H. Ciubotaru, Pavel Delion si Narcisa Stiuca.
Devenit director al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani, in februarie 1990, a condus institutia aceasta timp de sapte ani, aducand-o, impreuna cu colectivul de atunci, subordonat metodic si financiar Ministerului Culturii, prin Inspectoratul Judetean pentru Cultura Botosani, si Centrului National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, intre primele trei institutii de cercetare si promovare a folclorului din tara. Succesele Tarafului Datina si ale Ansamblului de dansuri cu acelasi nume, condus de regretatul Vasile Andriescu si el salariat al institutiei, ambele ale Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani, au facut cunoscut in tara si peste hotare, din Europa in Asia, din Africa pana in America, folclorul muzical autentic din arealul judetului Botosani, parte a Tarii de Sus.
Mari manifestarii de rasunet, initiate sau continuate de Constantin Lupu, cum ar fi Festivalul-concurs national de muzica usoara „Martisor”, „Serbarile padurii”, „Holda de Aur”, „Satule, mandra gradina”, „Cantec si joc pe Valea Prutului”, „Datini si obiceiuri de iarna” si altele sunt marci care poarta amprenta profesionalismului de care a dat dovada.
In privinta cercetarii arealului folcloric al judetului Botosani, de la culegerea a sute si sute de piese muzicale, de joc si cantec, pana la transcrierea minutioasa, in detaliu a acestora, apoi orchestratii de care s-au folosit de cele mai multe ori trecandu-i contributia in anonimat, mari orchestre de muzica populara, Constantin Lupu va fi mentionat, din pacate, in istoria traditiilor culturale ale locului ca ultimul profesionist adevarat, care si-a sacrificat timpul si sanatatea intru a imbogati o zestre pe care putini stiu acum sa i-o aprecieze asa cum se cuvine.
Risipitor, cum l-am stiut chiar din momentul cand a sosit la Botosani din aula conservatorului iesean, renuntand la locurile natale din Gdintii Neamtului, Constantin Lupu s-a daruit in totalitate profesiei sale, muzicii populare, pentru care avea un cult aparte, de la care nu putea fi abatut. Din aceasta risipa a ramas aceasta zestre pe care trebuie sa o folosim la nivelul impus de el si sa o pastram ca un esantion de acuratete si marca identitara a culturii noastre traditionale.
Copia CD-ului Muzica veche din Moldova de Sus, realizata acum de institutia la care a lucrat si care ar trebui sa-i poarte numele, readuce in atentia iubitorilor de folclor autentic piese culese, transcrise si interpretare de el impreuna cu citiva membrii ai Tarafului Datina, precum: Hora lui Nemtanu, Hora boiereasca a lui Toade Tinta, Sarba cu corzi incalecate din Albesti, ori Sarba din Prisacani sau Taraneasca de pe Siret, care, ascultate acum, scot in evidenta virtuozitatea violonistului Constantin Lupu.
Este doar un inceput de gest care se adauga la o prima editie a Festivalului zonal de tarafuri, care-i poarta numele, festival organizat de institutia la care acesta a lucrat, cum am spus, timp de aproape 38 de ani. Normal, acum cand ar fi implinit 65 de ani, ar fi trebuit sa-i fi sarbatorit iesirea la pensie. Nu o putem face decat omagiindu-i numele si munca de o viata.
Gellu DORIAN
