Acum, cand zilele ramase pana la comemorarea lui Mihai Eminescu au inceput sa se numere pe degete, cand organizatorii maretelor manifestari se dau de ceasul mortii cu ultimile detalii, provizii de vin, sarmale si placinte „poale-n brau”, discursuri emotionante, expozitii si recitaluri din lirica marelui Poet, imi amintesc de un eveniment iesit oarecum din standardele unor astfel de evenimente. Nu-i mai putin adevarat ca nici de aceasta data nu vom scapa de discursuri fara continut, de prezente atat de familiar incat au ajuns sa se confunde cu evenimentul, de politicieni si autoritati locale tarandu-se lenes pe caldaram si lasandu-si ca limacsii mucozitatile pe monumente, slujbe monotone si elogii aduse de parerologii de serviciu care isi aduc aminte de doua ori pe an ca Eminescu s-a nascut pe aceste meleaguri.
Evenimentul pe care incerc sa-l povestesc in cele ce urmeaza s-a petrecut cu multi ani in urma, cand la conducerea urbei se afla domnul primar Florin Egner. Era in dimineata zilei de 15 iunie iar subsemnatul, impreuna cu poetii Daniel Corbu si Liviu Apetroaie, dar si o colega de suferinta intr-ale gazetariei, Mihaela Biliovschi, am incercat sa dam o lovitura de stat ca sa mai scoatem manifestarile din monotonie. Planurile erau bine puse la punct, intr-o cafenea din centrul orasului. Mai trebuia clarificat programul de guvernare. Cam cum fac si politicienii din zilele noastre. Numai ca noi nu vizam destabilizarea ordinii de stat de la noi, din Romania. Noi urma sa preluam puterea in indepartata Abisinie. Daniel Corbu deja isi arondase greaua misiune de a fi noul rege, iar Liviu Apetroaie pe cel de ministru al Culturii. Cu limba oficiala, urma sa ma ocup personal si a fost acceptata limba sparga pe care tocmai o promovasem intr-un poem din care imi permit sa va transcriu o strofa: „Morbitizand obastice axode,/ Pe langa aprigoniei pliscare, / Aletizez cu bluga lui Irode,/ Panatizand pansei la balizare”.
Cu programul de guvernare nu a fost greu de rezolvat. Neavand vreun Darius Valcov care sa ne ajute, am mers pe propriile noastre resurse. Asa ca principalul lucru era sa preluam puterea. Dupa aia, in zilele urmatoare, sa devalizam trei banci iar cu banii astfel obtinuti sa cumparam 13 mii de camile pe care sa le aducem in Romania. Aici le vopseam in galben cu patratele si ne apucam de taximetrie. Va dati seama ce profit am fi putut obtine. Asa ca n-am asteptat prea mult si i-am sunat pe rand pe primarul Florin Egner si pe prefectul Costica Macaleti sa le spunem cine suntem si ce vrem. Spre surprinderea noastra, ni s-a raspuns cu solicitudine doleantelor, primarul Egner ne-a asteptat in birou, unde se aflase o vreme si prefectul Macaleti – intre timp fusese invitat la puscarie, la o manifestare culturala, nu va ganditi la prostii – si dupa schimbul de amabilitati, ne-a pus la dispozitie nu o masina, ci doua, ca sa ne deplasam la Ipotesti. Ca doar reprezentam Guvernul Abisiniei, nu eram niste oarecare. Acolo, ce sa vezi, aceleasi manifestari stereotipe, aceleasi figuri plictisite, aceeasi nerabdare pana la masa de pranz.
N-am pierdut nimic interesant si cred ca nici Eminescu nu s-a simtit mai putin omagiat chiar daca noi am facut-o in felul nostru, original.
Florentin FLORESCU
