Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989: Apa nu-i ca berea! (IV)

Cand mania proletara a ajuns in fata Teatrului, jumatate dintre revolutionari o luara la dreapta. Adica spre restaurantul „Rapsodia”, fiindca din microfoanele amplasate in balconul Teatrului se anunta mereu ca apa-i otravita. Ca teroristii au turnat cianura in bazinele de la Catamarasti si ca prin aceasta masura de forta urma sa fim exterminati cu totii.

„Mergeti la casele voastre si anuntati familiile sa nu consume apa de la robinet”, spunea cate un gurist la microfon. Apoi, venea altul care dezmintea stirea. Cica nu era adevarat. Apa nu era otravita, dar cine mai avea chef de baut apa la un asa eveniment. Tocmai se dadea bere la discretie la restaurant iar revolutionarii nici nu mai voiau sa auda de apa sau alte lichide nocive si lipsite de credibilitate.

Acolo, la „Rapsodia”, i-am intalnit pe Viorel Ilisoi impreuna cu bunul si salariatul lui prieten, poetul Constantin Bojescu. Admirau revolutia de la fereastra dar inca nu pareau ca ar avea chef sa participe la ea. Pe la a patra bere s-a anuntat de la balcon ca, de acum, suntem liberi si ca puterea este in mana poporului. Asa ca poetul, cu generozitatea lui caracteristica, a comandat si o friptura. Ca nu se cadea sa faca revolutie pe burta goala.

In vreme ce revolutionarii speriati de apa otravita se delectau cu bere, s-a mai deschis un blacon pentru amatorii de discursuri mobilizatoare. Cel de la judeteana de partid de unde cuvantase si Nicolae Ceausescu cu cateva luni in urma. Era practic un dialog de la distanta intre balcoane, fiecare dintre cuvantatori si cuvantatoare simtind o placere contagioasa de a-i vedea pe cei din fata ingenunchind intru comemorarea eroilor martiri. Cand nu cuvantau, se retrageau prin birouri si intocmeau liste. Atunci se forma FSN-ul – emanatia revolutiei.

Nu era birou in care sa nu fi existat un ins cu pix in mana si o coala A4 pe care sa scrie nume, sa se taie, sa le mai scrie o data, fiindca asa auzisera ca se procedeaza in toata tara. In fiecare birou era cate unul cu FSN-ul lui.

La vremea asta, profesorul Ioan Anitei prelua fraiele judetului. Iar ca sa nu se simta singur, l-a mai adus la conducere pe cumnatul sau Petru Curca si pe cumnatul Dumitru Mocanu. Era inceputul noii guvernari de cumetrie din Romania.

Dar despre asta avem timp de povestit in viitoarele episoade. (Va urma)

Florentin Florescu

CITITI SI:

Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (I)

Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (II)

Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (III)

LĂSAȚI UN MESAJ

Politica de comentarii : Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material.


Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.


Site-ul http://www.reporterul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.