Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (II)

Pe la vremea cand se ingana pranzul cu cina, coloana de revolutionari campa in Piata Teatrului – fosta Victoria Socialismului – si era perfect indreptatita sa ocupe. Cel putin din punct de vedere numeric. Acolo nu gasisem decat 9-10 protestatari. Maxim 11, care ingenuncheau la fiecare luare de cuvant a celor de la tribuna.

Cei care au avut atunci curajul sa instaleze o statie si un microfon in balconul Teatrului au fost actorii Marius Rogojinschi si Ovidiu Ghinita. Ei indemnau masele la calm si ratiune si-i obligau pe ascultatori sa pastreze un moment de reculegere pentru victimile de la Timisoara si Bucuresti. Un distins poet de anvergura locala imi spunea atunci din fuga: „Uite, ii vezi? Maine ii ia pe toti la Securitate”. Nu i-a mai luat, iar poetul are si el pretentii de revolutionar.

Odata cu aparitia proletariatului, discursurile s-au inmultit. Era o placere sadica a celor care cuvantau sa vada oameni ingenunchiati in fata lor.

„Sa pastram un moment de reculegere in memoria erolilor cazuti”, urlau ei in microfoane. Si, imediat, peste 10.000 de privitori se puneau in genunchi si mormaiau in rugaciuni.

Imediat, revolutionarii luasera cu asalt sediul judetean de partid, ca asa au aflat ei pe unde medii si pe unde mai apucau ca-i traditia. Spargeau geamuri, ardeau carti, furau ce se mai gasea prin birouri. Ca la Revolutie. Unul dintre ei a ajuns mare om de afaceri cu stiloul furat al Elenei Nae, prim-secretar de partid pe atunci. Elena Nae, despre care folclorul contemporan spunea ca: „N-are p..a, n-are c…e, dar te f..e de te-ndoaie”, a fost scoasa pe usa sin spatele actualului sediu al Prefecturii de ziaristul de la agentia Agerpres, Eugen Hrusca. Era unul dintre cei care umflau productiile la hectar ca sa dea bine in fata superiorilor. Si, uite-asa, stiloul tovarasei prim a fost sustras de un revolutionar, azi mare apropitar de cazinouri, hoteluri si restaurante. Stiloul acela a stat la baza finantarii viitoarelor afaceri. Avea penita de aur.

De la balconul institutiei incepeau deja sa cada tablaria pe care scria „Traiasca Republica Socialista Romania”. Cel care a fost initiatorul actiunii patriotice n-a fost nimeni altul decat George Lazar, actualul director al „Monitorului de Botosani”. Probabil atunci i-a venit ideea afacerilor cu firme luminoase.

Daca vreun panou din ala cadea in capul unui revolutionar, poate asa se inregistra si orasul nostru cu victime si devenea „oras martir”.

Ce s-a intamplat in continuare, in episodul urmator. (Va urma)

Florentin Florescu

CITESTE SI

Amintiri din Epoca de Aur si ceva dupa. Revolutia din decembrie 1989 (I)

Politica de comentarii : Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material.


Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.


Site-ul http://www.reporterul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.