Curtea Constituțională constată, că relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie.
Pe 18 iulie, Curtea Constituțională a decis, cu majoritate de voturi, că articolul 277, alineatele (2) și (4) din Codul Civil este constituțional doar în măsura în care autoritățile naționale recunosc căsătoriile gay încheiate în afara țării strict în scopul liberei circulații a cetățenilor europeni. Această prevedere a Codul Civil impune, în interpretarea CCR, ca statul român să recunoască căsătoriile între persoane de același sex pentru stabilirea reședinței cetățenilor europeni și a membrilor familiei lor, în ciuda interdicției generale impuse în același timp privind recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în afara țării.
„În această lumină, aplicând cele dispuse de instanța europeană în interpretarea normelor europene, Curtea Constituțională constată că relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie, garantat de art.7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, de art.8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art.26 din Constituția României. Bucurându-se de dreptul la viață privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare (a se vedea, în acest sens, și hotărârea Curții Constituționale din Italia – Ordinanza n.4/2011, publicată în Gazzetta Ufficiale nr.2 din 12 ianuarie 2012)”, se arată în motivarea deciziei CCR.
Judecătorii Mona Pivniceru, Ștefan Minea și Petre Lăzăroiu s-au opus acestei decizii și au făcut opinii separate.
„Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.277 alin.(2) și (4) din Codul civil trebuia respinsă ca inadmisibilă, pe de o parte, neavând legătură cu soluționarea cauzei, iar, pe de altă parte, pentru că, după pronunțarea Hotărârii din 5 iunie 2018 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, problema a devenit una de interpretare și aplicare a dreptului european, nemaifiind una de constituționalitate”, susține Mona Pivniceru în opinia separată.
„Condiționarea constituționalității prevederilor art.277 din Codul civil de acordarea dreptului de ședere al unui cetățean terț (chiar căsătorit, într-un alt stat, cu un cetățean român) este nu numai gratuită, ci chiar dăunătoare (…) excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la dispozițiile menționate ale Codului civil trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea nu au o legătură indisolubilă cu soluționarea litigiului dintre reclamanți și Inspectoratul General pentru Imigrări”, au arătat, la rândul lor, judecătorii Ștefan Minea și Petre Lăzăroiu în opinia separată semnată împreună.
Decizia CCR a fost luată după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis în luna iunie că țările europene nu pot împiedica șederea cuplurilor de același sex căsătorite pe teritoriul lor, dacă unul dintre parteneri este cetățean UE.
Astfel, statul român va fi obligat să recunoască căsătoriile dintre persoanele de același sex încheiate în afara țării doar pentru a asigura reședința cetățenilor europeni și a membrilor familiei lor, în ciuda faptului că România nu recunoaște încă și căsătoria propriu-zisă a persoanelor gay.
