Povestea noastra de astazi va avea un cadru subacvatic. De ceva timp helesteul politic aproape ca si-a dublat luciul de apa. Odata cu aceasta extensie naturala, in loc ca oglinda fluida sa fie mai curata pentru a se putea vedea tot ce misuna in adancul ei, e tot mai tulbure si mai maloasa.
Zau, aduce a mlastina, da impresia ca aici stagneaza toata scursura politica a Romaniei! Aceasta baltoaca este populata cu tot felul de guvizi, plevusca, brotacei, mormoloci si foarte multa caracuda, de se impiedica si privirea sa ajunga in adancuri. Matasea broastei e ca o panza de protecţie, cei care inoata in apa bahlita simt un fel de imunitate, au acelasi sentiment pe care il au si alesii nostri pe perioada unui mandat de parlamentar.
Si in lumea aceasta subacvatica e aceeasi stratificare a comportamentului precum in mocirla politicii noastre dambovitene, rapitorii se misca in voie prin mazga, fara complexe sau temeri, iar cand simt foamea in…icre sau in lapti se reped spre prada cu viteza sagetilor, halind pe apucate tot ce le iese in cale.
Tabloul ecosistemului subacvatic e proiectat si-n lumea noastra de suprafata, cea…(a)normala. Spre exemplu, in helesteul nostru local avem de toate, de la caracuda la guvizi si rapitori, toti inoata in voia lor dupa cum le dicteaza reflexele, numai ca in momentele de criza, si astea se repeta foarte des, se declanseaza in mod organic puseul atavic: pestele cel mare il inghite pe cel mic. In lantul trofic despre care vom face vorbire, cele doua verigi se urmeaza una pe alta. Cred ca e momentul sa exemplificam, sa facem o poza limpede la tot ce se intampla in mocirla politicii botosanene.
Caracuda e plebea, e parte insignifianta a helesteului politic, sunt niste inotatori…plati, ce nu sunt luati in seama nici cand dau din codite, devin un bun comun atunci cand foamea pune stapanire pe vietatile adancului. Acestia sunt politicienii comunali, de duzina.
Urmeaza mormolocii, niste entitati aproape nedefinite, cu miscari explozive, care oricand pot trada…specia politica sub semnul careia s-au format. Si astia sunt foarte raspanditi la toate nivelurile helesteului, de obicei se dosesc in partea mocirloasa. Guvizii sunt ceva mai indrazneti, mai obraznici, numai ca si ei sunt hrana pentru rapitori.
Singurii privilegiati sunt rapitorii, ei sunt hraparetii mereu flamanzi si nelinistiti. N-au momente de respiro, in permanenta agita apa in cautarea prazii. Privindu-i cu atentie ai impresia ca esti in fata unui spectacol de groaza, ferocitatea lor iti da frisoane. E bine, sa-i numim pe rapitorii de Botosani.
Voi incepe cu avatul de Dorohoi; are capul conic, gura mare, poate hali zeci de guvizi odata. De cativa ani sta adapostit pe bancurile de nisip auriu din prejma „rapitorului rosu”, alintat de plevusca de Dambovita „pestele mitoman”. La suprafata are grad de premier. De curand se pare ca amandoi au muscat momeala intinsa de un pescar–procuror ramanand agatati in carligul justitiei. Nici bunicuta Ilici din Padurea Adormita nu-i mai poate salva. Totul a plecat de la o „scula de …albit momeala”. Pe intelesul muritorilor de rand scula se numeste: Mitshubishi Lancer Evo 10. Tot in apele helesteului de Dorohoi, numit Buhai, se misca in voie, ajutandu-se mai ales de inotatoarea dorsala, stiuca de Cosula. Dupa cum inoata, chiar si in ape tulburi, se vede cu ochiul liber ca e nesatula si pusa pe capatuiala. Cand e flamanda se repede si la rapitorii din jur. E mereu neastamparata. Gura, ca de rata, ii este plina de dinti ascutiti, cand o deschide da impresia ca-i rechin de apa dulce, haleste tot ce-i iese in cale, ii plac la nebunie molustele si chiar viermisorii. Cand simte ca-i in pericol o … soparleste prin ghioluri si sta nevazuta zile in sir. Inoata la suprafata cand e luna plina si cand pescarii dorm. Bibanul de Ipotesti, cu toate ca sta mult ascuns in cotloanele din maluri, iese la praduit pe furis, dand impresia guvizilor si plevustii ca-i un fel de mormoloc. Ii plac la nebunie icrele de… stiuca. Si el e cu carligul in bot, e captivul unditei din manuta unui slujbas DNA. Cleanul de Crasnaleuca se da si el mare rapitor, in realitate e pipernicit si nesuferit. Are capul mic, fruntea lata si neteda, semn ca nu ascunde prea multe idei, gura mare si falcile puternice. Daca e sa-l comparam cu un animalut terestru poate fi asemuit cu un pechinez. E mereu agitat, in permanenta e in cautare de plevusca, la nevoie se hraneste si cu mortaciuni. Aspect ce i-a picat cam rau la imagine, chiar daca a fost uns sef de card liberal. E fricos, ii este teama sa nu devina intr-o buna zi victima unui pescar –procuror. Se spune ca deja a cazut in crasnicul unui …braconier de la Inalta Curte. In mediul subacvatic e la fel de multa momeala ca la suprafata. Si tentatiile sunt la fel de mari. In ultimul timp, cleanul nostru se furiseaza prin locurile pline de vegetatie si de matasea broastei, in ideea ca n-o sa fie depistat. Nu-i departe ziua cand fiecare rapitor va avea carlig in nari!
Si salaul e un peste din categoria rapitorilor. Provine din iazul Dracsani-Sulita, e cenusiu la culoare, asa cum ii este si exprimarea subacvatica, e fusiform, asta pentru a se furisa mai repejor de la banc la banc. In limbaj de suprafata aceasta miscare se numeste traseism, adica o rotire in jurul cozii cu oprire in punctul de unde poti privi lumea de sus. Se numeste Co Popesco. Are gura mare si dintii ascutiti. Timp de cativa ani a stat ascuns prin verdeata … Jocurilor de Noroc, in tovarasia unei pestoaice argintii, cu originea in apele Prutului. E Lili M. Inotatoarea dorsala a acestei anomalii subacvatice i-a gadilat cativa ani mustatile motanului Felix dupa care i-a furat de sub nasuc svaiterul senzationalului soricel Dan. Nu va ganditi ca dialogul dintre pestoaica si chitcaitor ar fi fost obstructionat de sticla vreunui acvariu, relatia lor a fost una directa, cu fluxuri termice intre sufletelele lor. Se spune ca salaul din helesteul Cacaina le-ar fi tinut de sase. Daca pentru soricel norocul a secat, iar acum naparleste la loc cu racoare, atat pestoaica surprinsa in poveste, cat si salaul traseist se simt in bulboana politicii dambovitene in elementul lor; nesimtiti, indiferenti la cutremure si la impulsurile externe habitatului lor natural, musca din momeala numai atunci cand considera ca nu-i otravita. Nu par agitati, probabil ca inca nu simt in jur vreun pericol.
Mai putem vorbi de somnul de Botosani, e din familia subacvaticilor de rosu, se simte in helesteul politic …ca pestele-n Balta. E mare, are o gura larga si mustati lungi. Culoarea corpului e albastruie negricioasa, ii lipseste inotatoarea codala. Ihtiologii sustin precum ca acest tip de somn din helesteul de Cacaina ar fi foarte inteligent, ar avea veleitati si pentru jocuri umane, cum ar fi sahul. Mai stii, poate e din familia delfinului! E activ, mai ales noaptea, isi abandoneaza laptii pe unde apuca, mai ales atunci cand simte prin apropiere o pestoaica iute de coada sau chiar cate o broasca. Se doseste de ochii pescarilor furisandu-se prin locurile bogate in plantele acvatice. Chiar daca, la prima vedere, pare fioros , de cele mai multe ori se comporta ca un …dandy de apa dulce. El joaca un rol economic important pentru helesteul care-l adaposteste. Pentru cel care-l pescuieste e un bun …inestimabil.
Asteptam ca helesteul acesta sa sece odata, necesita de urgenta colmatat si repopulat cu pestisori de aur, care sa satisfaca, in mare parte, dorintele oamenilor obisnuiti si nu numai ale baronilor.
LUCIAN ALECSA
Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu persoane sau fapte reale este pur intamplatoare.
