Desi o familie medie are mai multi bani in buzunar, puterea de cumparare a acesteia mult inferioara celei din perioada 2009-2010 si mult mai mica decat in 2008.
In 2008, salariul mediu net pe economie era de 1.282 de lei. In 2010, in ciuda taierii cu 25% a lefurilor bugetarilor si a reducerilor salariale practicate pe scara larga in sectorul privat, acesta a ajuns la 1.477 de lei. Anii de crestere economica au facut ca, la sfarsitul lui 2013, salariul mediu net sa ajunga la 1.650 de lei, scrie capital.ro.
Pensia medie a evoluat si ea crescator, de la 682 de lei la finele lui 2008 (adica la sfarsitul boomului economic) la 811 lei in decembrie 2013. Asta a facut ca veniturile medii banesti ale unei gospodarii sa creasca si ele, de la 1.917 lei in trimestrul al patrulea al lui 2008 la 2.186 de lei in acelasi trimestru al lui 2013 (veniturile in natura ale familiei medii s-au majorat si ele in aceasta perioada, dar intr-un ritm mai putin alert – de la 401 la 439 de lei).
In ciuda banilor mai multi pe care ii incasam, nu reusim sa traim mai bine. Si asta pentru ca, din multe puncte de vedere, ne permitem mai putine decat in perioada de recesiune. Ceea ce face ca revenirea la puterea de cumparare de dinainte de criza sa fie, deocamdata, doar un vis frumos.
In acest sens, statisticile sunt foarte clare – la sfarsitul anului trecut o gospodarie din Romania dispunea in medie de 2.624 de lei pe luna (venituri in bani si in natura), insemnand peste 300 de lei in plus fata de 2008. Ajustand, insa, cu rata inflatiei pe ultimii cinci ani, venitul mediu total pe familie era de fapt, in 2013, echivalent cu numai 2.089 de lei din 2008. Adica mai mic cu 230 de lei. Scaderea este valabila si in euro – de la 610 euro, in 2008, la 589 de euro in 2013.
Frigiderele romanilor deja simt asta – o familie medie isi permitea, anul trecut, sa cumpere, din veniturile lunare, 415 kilograme de carne de porc in viu, cu 25 de kilograme mai putin decat in anul de varf al crizei, 2010, si cu 52 de kilograme mai putin decat in 2008. Sau 176 de kilograme de telemea de vaca, cu 13 kilograme mai putin decat in 2010 si cu 40 de kilograme mai putin decat in 2008.
Comparatia este valabila si pentru alte alimente: statisticile oficiale spun ca veniturile unei gospodarii medii echivalau, in 2013, cu 4.036 de oua, fata de 4.121 in 2010 si 4.829 in 2008. Ori cu 1.482 de kilograme de cartofi, comparativ cu 1.697 in 2010 si 2.186 in 2008.
Institutul de Statistica spune ca puterea de cumparare s-a redus si in ceea ce priveste marfurile nealimentare si serviciile.
Anul trecut, familia medie isi permitea 460 de litri de benzina (fata de nu mai putin de 785 in 2008 si 478 in 2010) sau 7.288 Kwh (comparativ cu 7.212 in 2010 si 7.477 in 2008, cu mentiunea ca accizele si certificatele verzi nu sunt incluse in acest calcul).
Tot in sus au luat-o si preturile gazelor naturale, transportului in comun, tigarilor, meselor la restaurant sau biletelor la film.
Dar vestea cea mai proasta pare a fi alta. Daca in 2011, primul an de crestere dupa criza, puterea de cumparare era net superioara celei din 2009-2010 si, la unele capitole, chiar si celei din 2008, cei doi ani de guvernare USL au adus o scadere (sau, in cel mai bun caz, o stagnare) a nivelului de trai.
Astfel, ajustate cu rata inflatiei (unde anul 2008 este baza de comparatie), veniturile medii pe familie au fost de 2.154 de lei in 2011, 2.079 de lei in 2012 si 2.089 de lei in 2013. In euro, avem 587 de euro in 2011, 567 in 2012 si 589 de euro in 2013.
Potrivit Institutului National de Statistica, o gospodarie medie isi permitea, lunar, sa cumpere 469 de kilograme de carne de porc in viu in 2011, 391 de kilograme in 2012 si 415 in 2013. Aceeasi gospodarie isi permitea 483 de litri de benzina in 2011, doar 449 in 2012 si ajunsese la 460 in 2013. Cantitate care, in contextul supraaccizei introduse de la 1 aprilie 2014, a scazut din nou semnificativ.
Mai mult chiar, laudata crestere economica record de anul trecut nu se vede nici in evolutia incasarilor bugetare, nici in cresterea numarului de locuri de munca, nici in scaderea numarului de firme cu probleme, dar nici in imbunatatirea vizibila a puterii de cumparare.
