Nici bine nu s-a împlinit centenarul nașterii celui mai iubit fiu al poporului, geniul Carpaților fără filtru, cârmaciului meșter care ne-a călăuzit spre comunism în zbor, că, iată, spre nefericirea acestui popor, istoria se repetă.
N-a repetat-o la timp Liviu Dragneași iată ce-a ieșit. La moartea distinsului istoric Neagu Djuvara s-a gândit să transmită și el un mesaj dar nu prea i-a ieșit. Decât un consum inutil de vorbe goale în jurul unui nume trecut demult la cele veșnice: Mircea Djuvara.
De ce am spus că istoria se repetă? Pentru că așa se întâmpla. Ți Ceaușescu și, mai nou, Liviu Dragnea se trag de pe aceeași suprafață de pământ, scorțoasă și slab producătoare de valori materiale. Adică dintr-o zonă care n-a dat decât genii ca Brâncuși, Eugen Ionescu sau Marin Preda, sau analfabeți politici, precum Nicolae și Elena Ceaușescu, Garcea sau Dragoș Vâlcov.
Nicolae Ceașescu, dacă ne aducem aminte cei mai purisani dintre noi, a ajuns la conducerea țării prin 1965, la moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, ca un tânăr și de viitor membru al Partidului Comunist. Dar și slab pregătit intelectual. Pentru că așa sperau colegii lui de partid, că vor avea o marionetă pe care s-o joace pe degete după pofta și voința fiecăruia. Numai că nu a fost așa. Primele măsuri pe care le-a luat Ceaușescu a fost să îndepărteze din preajma lui intelectualii (câți or mai fi rămas) și, în general, pe toți care aveau mai multe clase decât el, și să-i înlocuiască cu cu slugoii de curte aleși pe sprânceană tocmai din cele mai sărace zone ale României.
Analfabetismul pe care tocmai se lăudau ei că voiau să-l combată ajungea direct la Putere. Emil Bobu, botoșănean de-al nostru, de la Văculești, Constantin Dăscălescu, Suzana Gâdea, Ana Mureșan, ca să nu mai vorbim de Tudor Postelnicu, cel care, ca fost ministru de Interne, după Revoluție, a recunoscut sincer: „Am fost un dobitoc!”.
Ce face Liviu Dragnea acum, ajuns și el prin aceleași împrejurări în fruntea celui mai important partid din România? Exact același lucru. După ce și-a îndepărtat din fruntea partidului pe cei mai importanți potențiale adversari, a făcut o adunătură de slugi analfabete, gata oricând să lingă mâna celui care le-a dat un os de supt.
E destul să asculți primele trei cuvinte pe care le spun cei din noul Guvern ca să-ți dai seama că ai de-a face cu niște sfertodocți care silabisesc și acum programul de guvernare din care oricum nu au înțeles nimic. Cu un ministru al Educației mai analfabet decât precedentul, un ministru al Economiei, care până la 30 de ani s-a ocupat cu vânzarea unor „produse din cauciuc” după care a intrat în politică, unul al Energiei care a tras concluzia că „dacă nu există energie nu se aprinde becul”, e greu de presupus că vom evolua cel puțin cu un centimetru deasupra nivelului broaștei, fiindcă dacă ar fi să ne luăm după programul de guvernare, peste doi ani am fi cu mult peste nivelul Chinei și al Statelor Unite ale Americii.
Chiar mă întreb: „Oamenii ăștia chiar cred în ceea ce spun sau o fac doar așa ca să dea bine în fața șefului? Abia aștept plecarea lui Dragnea cu elicopterul de pe Palatul Victoria, ca apoi și doamna Carmen Dan, rămasă de izbeliște, să rostească precum înaintașul său Tudor Postelnicu: „Am fost…!”. Ceea ce n-ar fi rău să recite încă de pe acum, ca pe jurământul de investitură, toți miniștrii din Guvernul Dragnea 3.
Florentin FLORESCU
