La doar zece saptamini dupa alegerile parlamentare, in Bulgaria situatia a devenit extrem de incordata iar recentele violente au conferit o noua dimensiune protestelor, varsarea de sange fiind dinainte programata.
O fractiune militanta a demonstrantilor, numerosi participanti la dezbaterile online, cu mintile infierbantate, au proorocit deja in repetate randuri un viraj spre violenta al protestelor.
Trebuie sa curga sange, trebuie sa se rostogoleasca cateva capete, trebuie sa fie sparte ferestre si usi, pentru ca ceva sa se schimbe – ar putea fi, cinic formulata, sintagma ce rezuma aceste „asteptari”.
Dar ce trebuie sa se miste? Ce trebuie sa se schimbe? Si cum? Acestea sunt intrebarile care nu-si afla defel un raspuns lipsit de echivoc si care invart demonstratiile si protestele intr-un cerc vicios.
De peste 40 de zile bulgarii revendica un singur lucru: jos cu sistemul corupt si cu nepotismul. Revendicarea este sustinuta de majoritatea populatiei tarii. Pe buna dreptate. Fiindca, din 1989 incoace, de la prabusirea sistemului comunist, Bulgaria este guvernata de o retea tesuta de oligarhi pe o canava clientelista.
Toate guvernele care s-au succedat la conducerea tarii au deservit cel mai adesea interesele unor mari firme economice sau, mai rau, ale unor grupari din umbra, precum SIK, VIS sau TIM, cotate ca organizatii criminale, a caror cariera a inceput prin santaj, prin metode mafiote, inainte de a se acredita pe piata ca „marimi” demne de luat in seama.
Din putredul sistem pe care protestatarii vor sa-l vada disparut fac parte si retelele fostilor nomenclaturisti, agenti ai securitatii care si azi actioneaza in sistemul de securitate al tarii, amestecand vioi cartile de joc pe masa giganticei coruptii.
La care sta si o justitie orice altceva decat independenta, o justitie in care procurorii si judecatorii nu fac decat sa execute ordinele directe ale diverselor fractiuni politice, spre a-si umple ei insisi buzunarele. La aceeasi masa sunt jucate si fondurile UE, acordate mult prea des unor tovarasi de partid ori, in schimbul unui pesches, si altora.
Toate aceste invinuiri aduse celor aflati la putere la Sofia nu sunt formulate la un pahar de vorba, ci au fost confirmate in repetate randuri de interceptarea ilegala a unor convorbiri confidentiale.
Nu se intrevede o cale de iesire
Au bulgarii destule temeiuri spre a dori sa se descotoroseasca de acest sistem? Da, si inca cu prisosinta. Problema este ca demonstrantii nu dispun, cel putin pana la ora actuala, de alternativa. Nu au fondat un partid propriu, nu sprijina nici unul din partidele existente. Dimpotriva, se apara cu vehementa de orice tentativa de a se lasa „instrumentalizati politic”.
Pe langa cele cateva obiective formulate in termeni generali, protestatarii nu dispun de un catalog de masuri necesare care trebuie aplicate in sectoarele debile, precum in invatamant, sistemul de sanatate, economia energetica. Nu stiu exact nici cum ar putea fi oprita stagnarea economiei.
Desi personalitati angajate politic, specialisti sau experti care sprijina miscarea protestatara au incercat sa forjeze o coalitie politica, sa elaboreze un program, rezultatele se lasa inca asteptate. Nu in ultima instanta si fiindca protestele sunt prea putin coerente, iar catalogul de revendicari cuprinde atat exigente politice de dreapta cat si de stinga.
Asa stand lucrurile, somarea guvernului lui Plamen Orescharski de a demisiona este pripita si pare, pe deasupra, si neajutorata. Iar faptul ca fragilul cabinet format din socialisti si din partidul minoritatii turce se afla la putere doar fiindca ii tolereaza pe extremistii nationalisti ai formatiunii Ataka nu este decat unul din tristele episoade ale istoriei bulgare dupa prabusirea regimului comunist, al istoriei unei tari care a fost primita in UE.
Daca intr-adevar guvernul de la Sofia va demisiona, alegerile parlamentare anticipate vor schimba prea putin situatia, din simplul motiv ca demonstrantii nu dispun de ragazul necesar spre a se organiza politic si a se mobiliza electoral.
O situatie revolutionara se creeaza atunci cand cei de sus nu mai pot iar cei de jos nu mai vor, credea la vremea lui Lenin, detestat in toate tarile foste comuniste. Este exact ceea ce resimt multi cetateni ai Bulgariei.
Dar cum cautarea unei iesiri din acest cerc vicios este extrem de febrila, amplificarea protestelor si reactia violenta a guvernantilor sunt singurele consecinte logice ale starii de fapt. O autentica revolutie nu se va produce insa in Bulgaria.
