Uneori, in Germania, profitand de disperarea romanilor aflati in cautarea unui loc de munca, angajatorii imping relatia cu angajatii pana in pragul sclaviei.
Cristian Vlasceanu este zidar si ca zidar a mai lucrat, anul trecut, in Germania. Cu acte in regula.
De altfel, intre timp si-a recuperat majoritatea retinerilor pe care le face statul german dintr-un salariu legal platit si pe care, odata plecat indarat in tara din care provii, ai dreptul sa le recuperezi – asigurarea de pensie si alte taxe si impozite.
Castiga, lunar, anul trecut, in jur de 1.200 de euro. Asa ca atunci cand i-au fost fluturati pe sub nas 1.500 de euro, plus transport si cazare asigurate, oferta nu i-a parut ireala. Il sunase chiar un prieten, inginer, sa ii propuna sa se intoarca in Germania – prin firma buzoiana Prodinvest 94 SA. A acceptat fara retinere, mai ales ca prietenul lucrase deja cu angajatorul pe care il recomanda.
De la Buzau, Cristian Vlasceanu a primit toate asigurarile ca angajarea se va face conform normelor germane. Documentele, i s-a spus, se vor semna la sosirea in Germania, la Knittlingen. Atata, doar, ca nici Cristian Vlasceanu si nici ceilalti noua colegi cu care a intrat in incurcatura nu stiau o boaba de germana, limba formalitatilor birocratice de angajare. Au semnat, de buna credinta fiind, doua hartii fara sa puna la indoiala spusele angajatorului, Florin Posedaru, patronul firmei buzoiene Prodinvest 94: una era pentru luarea in spatiu, cea de-a doua pentru permis de munca. Nu a fost nimeni sa le traduca ce scrie acolo, asa ca au semnat, pur si simplu. Si nici nu au primit un al doilea exemplar al documentelor pe care si-au pus semnatura.
La sfarsitul primei luni de sedere, Posedaru i-a explicat lui Vlasceanu ca nu a incasat inca banii pe lucrare, astfel ca mai trebuie sa astepte pana la prima leafa. I-a dat cate 50 de euro saptamanal, pentru hrana, si l-a trimis zilnic la munca, pe santierul pe care firma din Germania a lui Posedaru, URS Bau G.b.R, il avea la Dossenheim.
O constructie in valoare de peste 65.000 de euro, suma din care, povesteste Vlasceanu, antreprenorul Posedaru a decis ca mai bine ramane cu doar 57.000 si renunta la cateva mii bune de euro. De ce a ales sa faca asta numai din eventualele clauze stipulate in contractul cu beneficiarul s-ar putea afla. Vlasceanu, care a vorbit cu beneficiarul german, de la care, de altfel, a si aflat valoarea lucrarii, afirma ca, intr-o buna zi, angajatorul roman le-a interzis pur si simplu, sa se mai duca pe respectivul santier si i-a mutat la o alta constructie.
Dupa trei luni in care nu si-au primit salariul, Vlasceanu si alti doi dintre cei zece colegi au refuzat sa mai iasa la munca. In plus, si-au luat inima in dinti si au decis sa apeleze la autoritati. Au sunat la Ambasada Romaniei, oficialii statului au luat legatura cu angajatorul si astfel au aflat si muncitorii romani ca, de fapt, ei nici macar nu sunt angajati ci asociati cu Posedaru in firma URS Bau. Practic, documentele in limba germana pe care le semnasera (fara sa stie limba germana) erau un act prin care fiecare in parte deveneau persoane fizice autorizate. Fiecare dintre aceste PFA-uri se asocia cu PFA-ul Florin Posedaru si cu celelalte persoane fizice autorizate, grupate, impreuna, in URS Bau.
Dupa interventia Ambasadei, angajatorul i-a poftit pe angajati la o discutie. Desi, dupa cum spune Vlasceanu, discutia a fost doar un sir de amenintari venite din partea lui Posedaru. Mai mult, Posedaru i-a convins pe o parte dintre muncitori sa semneze un act prin care Vlasceanu si ceilalti doi colegi „grevisti” sunt exclusi din asociatie.
Intre timp, profitand de cele cateva cuvinte in limba engleza pe care le cunoaste, Vlasceanu a intrat, vineri, 12 iulie, in cea mai apropiata sectie de politie si a poftit autoritatile intr-o vizita. Politistii i-au promis ca vor veni sa verifice cum stau lucrurile cu asociatia URS Bau.
Pe fir a intrat, intre timp, si Confederatia Germana a Sindicatelor (DGB), care, prin programul „Mobilitate echitabila” („Faire Mobilität”), incearca sa vina in intampinarea muncitorilor provenind din Europa Centrala si de Est ajunsi in situatia in care se afla acum Vlasceanu si colegii sai din Knittlingen.
Deutsche Welle a incercat sa ia legatura cu Florin Posedaru dar acesta nu a raspuns la nici unul din cele doua numere de telefon. Pe de alta parte, secretara firmei din Buzau refuza sa dea orice fel de relatii despre afacerile lui Florin Posedaru sau despre filiera muncitorilor romani trimisi de Prodinvest 94 in Germania.
