Provocanta intrebare o lanseaza cotidianul berlinez Die Welt, publicand, drept posibil raspuns, doua articole, unul pro si altul contra.
„Da”, e de parere Christoph B. Schiltz, adaugand ca „avem nevoie de o UE II, cu noi regului si legi si fara statele prea slabe pentru acest club”.
„Criza euro, care dureaza de peste trei ani si se afla inca la inceput”, continua autorul, „releva doua probleme: pe de o parte erorile grave de concept privind zona euro, pe de alta deficitele cu consecinte de proportii ale actualei Uniuni Europene, pe care o voi numi UE I. Elitele politice din Europa au recunoscut aceste slabiciuni si incearca acum sa repare greselile trecutului”. Dar, crede Schiltz, aceste greseli nu pot fi reparate, deoarece „criza euro, care este in acelasi timp o criza a UE, a afectat comunitatea pana in rarunchi”.
Autorul mai apreciaza ca politica de salvare a tarilor aflate in criza, promovata de Angela Merkel, nu va da roade, ci, dimpotriva, va accentua criza. Iar aceasta politica nu e deloc lipsita de alternativa. Liderii europeni vor trebui sa se decida „fie pentru o federatie de state relativ lejera, fie pentru o uniune stransa, cu o moneda unica. O cale de mijloc nu exista”.
„UE I si-a indeplinit stralucit misiunea istorica, aducand pace si reconciliere pe continent. Telul noii UE II va fi ca, in pe baza unor valori comune sa-si atinga mai lesne interesele politice si economice pe care le urmareste intr-o lume globalizata, dupa principiul impreuna suntem mai puternici”, mai scrie Die Welt.
Autorul crede intr-o UE mai strans unita decat in prezent, care abia asa ar putea face fata lumii globalizate in care traim. Si spera ca politica de salvare a tarilor puternic marcate de criza sa esueze pentru ca noua UE sa fie redusa la statele competitive la nivel global, impreuna cu Franta. Tarile excluse din zona euro ar putea sa se redreseze cu ajutorul statelor euro, iar in momentul in care ar indeplini criteriile necesare, mai severe decat pana acum, ar putea fi reprimite in spatiul monetar comun.
La intrebarea lansata de cotidianul Die Welt, Alan Posener raspunde, in schimb, cu „nu”, explicand: „Nu UE a ajuns la capatul puterilor, ci moneda euro”.
Posener propune un alt model de salvare a Uniunii Europene, care ar trebuie sa fie mai degraba o „Europa a patriilor”, citandu-l pe Charles de Gaulle. Autorul constata ca „Europa traverseaza o criza de proportii” si ca ar fi o greseala fatala sa se creada ca e vorba doar de o criza monetara.
„Este mai mult o criza a ideii europene, declansata, fireste, de criza euro. Iar mai devreme sau mai tarziu moneda comuna va fi victima acestei crize”, a mai spus Alan Posener.
Autorul aminteste, in context, ca numarul euroscepticilor a luat substantial amploare in ultmii ani, in tari considerate initial „nucleul zonei euro”, ca aceste tari, in loc sa fie unite, s-au invrajbit, au ajuns sa se dusmaneasca.
Toate sondajele indica faptul ca Germania e privita cu ochi rai in tarile din sudul continentului. La fel cum in Germania vocile negative la adresa grecilor, aflati in prag de faliment, precum si la adresa altor tari sud-europene iau amploare.
Si Alan Posener critica politica „destructiva” a cancelarei Merkel, care sustine ca „daca se prabusete moneda euro, se prabuseste intregul edificiu european”.
Europa, mai noteaza autorul, poate fi, inca, salvata. Daca va sti sa-si uneasca fortele rezumandu-se la a fi „un spatiu comun al libertatii si dreptatii, al democratiei si statului de drept”, in care sa fie garantata „libertatea de circluatie a persoanelor, marfurilor si de capital”.
„Chestiunile ce tin de politica monetara, fiscala, economica sau sociala ar trebui sa fie gestionate de statele membre in parte, aflate in competitie. La fel si in cazul educatiei si culturii”, a incheiat Alan Posener.
