Economismul, pragmatismul si utilitarismul si-ar fi pus atat de masiv amprenta asupra actualului sistem de invatamant incat valorile culturii europene ar fi periclitate iar tineretul, imbecilizat.
Concursurile televizate de tipul cine stie castiga, sau mai exact, devine milionar, dau prin ele insele masura nivelului precar al cunostintelor de cultura generala al participantilor, mai cu seama al celora din tanara generatie.
Dar nu aceste emisiuni de divertisment, si nici nenumaratele ineptii, difuzate din pacate in anumite segmente ale mass media l-au determinat pe Bernhard Heinzlmaier, psiholog si filolog, co-fondator al Institutului de investigare a nivelului cultural al tinerei generatii, cu sediul la Viena, sa traga un semnal de alarma prin ultima sa carte, provocator intitulata „Performeuri, stilisti, egoisti – despre un tineret care s-a dezis de la vechile idealuri”.
Heinzlmaier, care cu strasnicie urmareste de mai multi ani dramatica eroziune a ceea ce poate fi numit cultura umanista in randul tinerei generatii din Germania si Austria, ia in vizor sistemul de invatamant, excesiva economizare a acestuia, sub „obladuirea OECD”. Programele de invatamant sunt elaborate doar in functie de cerintele pietii. La moda sunt stiintele naturii, stiintele economice, date de-o parte sunt educatia literara, muzicala, plastica.
Autorul, care deplange in paginile cotidianului Die Welt „sistematica imbecilizare a tineretului, aruncat cu un orizont ingustat de cunoastere si cu sufletul uscat intr-o inumana societate in care doar performantele conteaza”, se teme ca renuntarea la cultura umanista ar periclita chiar ordinea democratica a societatii noastre, pe termen lung sau mai scurt. Heinzlmaier nu este singurul care avertizeaza asupra acestui risc datorat si faptului ca, in absenta unei cunoasteri mai profunde a trecutului si prezentului, liberul arbitru si calitatea optiunilor politice vor avea de suferit.
Deja intr-un interviu publicat in 2007, in ziarul Die Presse autorul semnala ca in societatea multiculturala occidentala, tanara generatie autohtona, care nu se mai afla in posesia unui puternic set de valori morale, religioase si habitudini traditionale este confruntata cu membri unor comunitati religioase si etnice, in majoritate de imigranti, inca tributari unor mentalitati si unui comportament, in parte patriarhal – arhaice. Acest clivaj in cadrul aceleiasi generatii, detine un deloc neglijabil potential conflictual.
Cum in ultima vreme semnalele de alarma de felul celor pe care acum le lanseaza Bernhard Heinzlmaier nu au lipsit, se naste fireasca intrebare – ce-i de facut? Alternativele la invatamintul de stat exista dar ele nu sunt accesibile decit acelor membri ai societatii care au suficienta dare de mina sa-si trimita odraslele la scolile particulare, la internate si licee de elita. Desi facultatile umaniste sunt inca masiv frecventate de studenti, ele sunt dependente de factorii economici in materie de finantare a diverselor programe si proiecte.
Germania bunaoara, duce lipsa la ora actuala de ingineri, de cadre medicale si chiar de profesori si educatori. Si atunci nu trebuie totusi orientate preferintele tinerilor studiosi inspre amintitele domenii?
Tinerii de azi sunt pragmatici, individualisti supusi unei puternice presiuni a optiunilor. Este foarte greu uneori sa alegi cand ai de unde dar este mai usor atunci cand „esti orientat”. Valorile actuale sunt succesul, imaginea publica favorabila, stralucitoare, performantele materiale si profesionale. De timpuriu tinerii sunt „dresati” chiar de mass media si noile tehnologii de comunicare, astfel incit sa poata atinge aceste obiective. Ei sunt invatati sa joace un rol, sa se prezinte excelent, sa se vanda cat mai bine.
Heinzlmaier crede ca economizarea invatamantului ar fi o palma data idealurilor generatiei ’68, anul revoltelor studentesti din Europa occidentala, revolte care s-au soldat si cu implementarea unor metode anti autoritare in sistemul de educatie si invatamant, cu scandarea unor idealuri ecologist-stingiste. Numerosi militanti de odinioara s-au lasat „corupti” de asa numita societate egocentrica a anilor ’90, crede autorul cartii citate.
Studii recente, confirma insa si dorinta tot mai multor tineri de a intemeia o familie, dar si dificultatea de a stabili momentul optim al unui planning familial. Aceasta nostalgie „domestica” are o explicatie: in vremuri nesigure, familia este factorul principal de siguranta si stabilitate.
Pledoaria finala a lui Bernhard Heinzlmaier este in favoarea revenirii in educatie si invatamant la valorile culturii umaniste, eliberarea de sub imperativele unui economism pentru care valoarea suprema este rentabilitatea financiara. Daca un nou curent de emancipare si primenire umanista a societatii nu se va impune si in sistemul de invatamant, daca societatea civila nu va fi reimpulsionata, viitorul va fi sumbru, conchide expertul austriac.
