Acest document a fost supus unor tehnici diferite de datare, inclusiv spectropie si cu carbon radioactiv.
Un papirus care a generat multe controverse, in care este evocata „sotia lui Iisus”, este intr-adevar stravechi si nu reprezinta un fals realizat in epoca moderna, potrivit unor analize stiintifice recente, prezentate intr-un studiu care a fost publicat in Statele Unite, informeaza AFP.
Informatia despre existenta acestui document dezvaluit in 2012 de Karen King, profesor de istorie la Harvard Divinity School, care sugereaza faptul ca Iisus era casatorit, a fost primita cu mult scepticism la Vatican, dar si de istorici, care au afirmat, in majoritatea lor, ca este vorba cel mai probabil de un fals, bazandu-si „verdictul” pe originea nedeterminata a documentului, forma caracterelor si a literelor si erorile gramaticale.
Este vorba de un fragment de papirus cu dimensiunile de 3,8 x 7,6 centimetri, pe care sunt scrise urmatoarele cuvinte in limba copta: „Iisus le-a spus: «sotia mea»” si „Ea ar putea fi discipola mea”. Aceste fragmente au generat dezbateri in anumite biserici despre celibatul preotilor si despre posibilitatea ca femeile sa exercite sacerdotul ministerial.
Niciuna dintre evanghelii nu mentioneaza faptul ca Iisus era casatorit sau ca ar fi avut discipoli femei.
advertising
Karen King spune ca acest document nu dovedeste faptul ca Iisus era casatorit. Dupa parerea ei, „acest text subliniaza doar ca femeile, mame si sotii, pot fi si ele discipoli ai lui Iisus, un subiect care a facut obiectul unor dezbateri aprinse la inceputul crestinitatii”.
Analizele stiintifice au concluzionat ca papirusul si cerneala, ca si scrisul si structura gramaticala, indica faptul ca acest document este intr-adevar stravechi. Potrivit acelorasi analize, documentul dateaza dintr-o perioada cuprinsa intre secolul al VI-lea si al IX-lea.
„Toate aceste analize si contextul istoric indica faptul ca acest papirus este aproape sigur produsul crestinilor stravechi si nu un fals din zilele noastre”, afirma autorii studiului, publicat in Harvard Theological Review.
Acest document a fost supus unor tehnici diferite de datare, inclusiv spectropie (pentru cerneala) si cu carbon radioactiv (pentru papirus), de cercetatori de la Universitatea Columbia, Universitatea Harvard si de la Massachusetts Institute of Technology.
„Potrivit acestor experti, compozitia chimica a papirusului si oxidarea acestuia corespund papirusurilor stravechi, precum acela al Evangheliei dupa Ioan”, au afirmat autorii studiului.
Insa aceste concluzii nu i-au convins pe toti istoricii.
Leo Depuydt, egiptolog la Universitatea Brown, considera ca aceste analize nu dovedesc autenticitatea papirusului.
El spune ca este destul de usor sa iti procuri foi de papirus vechi de pe piata. In plus, spune el, analiza cernelii nu dovedeste data, ci doar faptul ca structura si compozitia ei este similara cu cerneala straveche. Or, e usor de fabricat, cu funingine de lumanare si ulei, a adaugat el.
In final, „erorile gramaticale grosolane” din acest text si faptul ca scrierea cuvintelor, cu exceptia „sotia lui Iisus”, este identica cu aceea din Evanghelia lui Toma, un text stravechi descoperit in 1945, „nu pot fi doar o coincidenta”, a adaugat acelasi egiptolog, care considera „suspect” faptul ca proprietarul acestui papirus a ramas anonim.
