DOAR O VORBA: Florica – Pastorica de Poiana

S-a vrut a fi un soi de  Pastorel Teodoreanu al Botosanilor si-a ajuns Florica – Pastorica de Poiana.

N-a avut timp sa empatizeze cu flerul marelui epigramist, cand a simtit ca talentul cu care a fost harazit nu depaseste piciorul broscoiului s-a infratit cu Bachus sperand ca in acest fel cuvintele ii vor curge prin palnia gatului odata cu picaturile de bauturica. Pasamite, asa le este dat artistilor, sa bea pentru a ramane in permanenta conectati la inspiratie. E drept, intr-un timp demult apus a avut ceva rabufniri de jurnalist numai ca a lui „caruta cu moldoveni” la prima zdruncinatura s-a impotmolit in namolul cotidian. Acum oricata vodca i-ar curge prin osii, tot in anonimat ramane.

De vreo cativa anisori isi ravaseste zi de zi memoria sa mai scoata cate un text mai acatarea din cutiuta cu idei numai ca, din pacate, nu da decat peste niste scovergi literare, lipsite de gust, burdusite cu tot felul de glumite de adormit pruncii. Bietul de el, traieste cu iluzia ca produsele sale ar fi haioase. Se cam inseala. Sunt atinse de mucegai.

Are si-o calitate, e un chibit desavarsit, cica s-ar pricepe la toate, de la fotbal la literatura si arta plastica. E citit nevoie mare. Isi da cu parerea despre toate cele, numai ca spusele lui sunt epidermice, pe talgerul autenticitatii nu fac doi bani, cultura lui e de taraba, facuta dupa ureche. De exemplu, lecturile lui poetice se opresc la Constantin Bojescu si poate la Constantin Iftimie. Sunt convins, de proza lui Dan Lungu, pe care il tot invoca in discutii, nu s-a atins, altfel ar sti ce-i cu „cheta la flegma”. Ii place la nebunie sa faca ierarhii, mai ales pe taramul literaturii, dar fara a invoca vreun criteriu de evaluare estetica.

E drept, pe Pastorel Teodoreanu l-a citit ceva mai atent, numai ca acest fapt s-a intamplat in tinerete, acum il simte ca prin ceata. Oare de ce? In schimb, in ale gastronomiei este primul, are mirosul format. Nu doresc sa dezvolt aceasta asertiune, prietenii stiu de ce.

Cand e in forma, sa-l vezi cum se arunca sa dea verdicte, se pronunta in orice chestie, de spui ca-i cetateanul multilateral dezvoltat, un soi de baba comunista, a la Dan Lungu, numai ca daca il iei la bani marunti rugandu-l sa-ti argumenteze supozitiile, o da in balbaieli si chicoteli umorale. Si apoi, ca „fin” jurnalist, obiectivismul sau tine de marimea firimiturii. Sa ne aducem aminte, acum cativa ani se furisase sub pulpana lui Constantin Contac  gonflabilizandu-l pe bietul om pana la plesneala. Naivul presedinte a halit ani de zile, fara nici un discernamant,   epitetele… marelui ziarist Florica Florescu. Acum sta si le cugeta in liniste.

Pe 15 iunie, grupul de poeti prezenti la comemorarea lui Mihai Eminescu a poposit la Joldesti si Vorona, locuri batute in lung si lat de mama poetului. Cum era de asteptat, hop si Florica, si nu oricum, cu parul lipsa intre ochi. Simtindu-se stingher, pentru a atrage atentia celor din jur, s-a pus pe tot felul de glumite, numai ca nici asa n-a prea fost bagat in seama. S-a aratat ofuscat pe primarul comunei, Aurel Stefan, care de ani buni ii suporta toate mofturile. Probabil ca se astepta ca amfitrionul intalnirii sa-l prezinte drept om de litere si personaj vioi al comunei, sa-i ofere si vreo distinctie. Simtindu-se ignorat, s-a autopropus ca bautor de elita. Nici asa n-a convins, a incheiat ziua sprijinindu-se de propria umbra si aruncand vorbe de claca in stanga si dreapta.