Nu stiu daca „Muzeul Vietii Cotidiene in Comunism” va avea un efect terapeutic asupra botosanenilor sau va crea un impuls nostalgic, generator de regrete de tot felul. De la cele privind locurile de munca si pana la cele constand in siguranta cetateanului.
Nu va ganditi ca acest „locas de amintiri” va gazdui chipurile ghipsate sau turnate in bronz ale calailor bolsevici, va fi mai degraba un spatiu decorativ in care vor sta dispuse intr-o logica marxista diferite obiecte folosite de localnici in perioada comunista.
Si ce-i cu asta? O joaca de oameni maturi! Daca tot e sa „infieram cu manie democrata” acea perioada poate c-ar fi cazul sa se amenajeze un loc special pentru ultimul mare berbec bolsevic, Iulian Plostinaru, cel care spunea despre moldoveni ca au capetele cat nuca.
De asemenea, un loc in fata merita si sugarul comunismului, Eugen Nitura. Individul asta a supt din sfarcul „oii mov” de la Statiunea Popauti ani de zile, iar acum o face pe-a democratul, slujind cu abnegatie un pupincurist ceausist de teapa lui Corneliu Vadim Tudor.
Cred ca initiatorii acestui proiect au avut o retinere in rezervarea unui mic spatiu organelor de represiune. Va inchipuiti ce scuipaturi ar fi aterizat pe ferestrele muzeului daca in vitrine ar fi tronat cativa securisti impaiati. Deocamdata ii vedem plimbandu-se liberi si nevatamati pe strazile municipiului.
Toata stima pentru cei doi scriitori initiatori ai proiectului, Dan Lungu si Constantin Iftimie. Zau, e bine gasit si momentul. Acum, in miez de toamna, cand omul de rand e in plina verva nostalgica, cand vinul fierbe sub teasc iar meteorologii anunta o iarna cumplita.
Dupa cum vedeti guvernantii de astazi au aceleasi apucaturi precum guvernantii de ieri. Cei de la pupitrul Palatului Victoria intentioneaza sa le limiteze bucurestenilor orele de apa calda indemnandu-i pe romanasi sa imbrace un pulover peste pijamale in caz ca le clantanesc dintii. Aceste lucruri le auzeam si inainte de ’89.
E drept, Victor Ponta e un mitoman de alt calibru fata de Constantin Dascalescu, ultimul tuter al lui Nicolae Ceausescu. Premierul zilelor noastre e scolit, e doctor in arta plagiatului si duplicitar cat sapte bolsevici, e neascultator fata de presedinte, dar tace smirna in fata socrului. Ce mai, o ciudatenie umanoida!
Sa revenim la cele intamplate la Botosani odata cu depistarea spatiului propice acestui muzeu. E vorba de-o fosta centrala termica. Sunt convins, in astfel de locuri nu s-au consumat sedinte de partid asa ca-i imposibil sa fie bantuit de fantomele rosii.
In sala de sedinte a Consiliului Local, unde s-a desfasurat saptamana trecuta adunarea, pe langa cei implicati in mod direct in realizarea proiectului au luat parte si cativa nostalgici sub acoperire.
De-o adiere melancolica a fost atins si primarul municipiului, Ovidiu Portariuc, care si-a amintit de filmele indiene care i-au marcat copilaria. Cineva din sala ar fi exclamat, bineinteles, in soapta: „Uite, ce bine si-a conservat infantilismul!”. Nu stiu daca e cazul sa-l credem pe sosoitor pe cuvant, dar modul cum arata orasul pare a-i da dreptate.
Dar secventa cea mai hazlie a provocat-o in mod spontan scriitorul Dan Lungu. Domnia sa a venit cu-n sifon din epoca de aur spre a-l expune in muzeu. Si cum sifon la sifon trage, in sala exista deja un asemenea exponat biped, chiar foarte viu, e vorba de Sifonul Securitatii, nimeni altul decat fostul primar PSD, Florin Simion Egner. Putine lucruri mai sunt de spus despre el, in politica n-a facut decat bulbuci, acum e un simplu obiect coclit. (Lucian Alecsa)
