Orice om politic, fie el oricat de insignifiant, tot are cel putin doua manute straine cu ajutorul carora sa scoate castanele din foc. Deh, el fiind ales de cei multi nu trebuie vazut scormonind prin spuza in cautare de peschesuri!
Din prima si pana in ultima zi de mandat trebuie sa arate fresh. Cu manutele curate si daca se poate cu floare la butoniera, de preferinta trandafir.
Devenind persoana publica de prim rang, precum se crede falanga liberala de la Crasnaleuca, este absolut necesar sa-si schimbe radical comportamentul fata de cei multi, sa devina darz in miscari si decizii.
In cazul in care doreste sa mai aspire la un nou mandat, e bine sa nu-i neglijeze de tot pe votanti, trebuie sa umble la cutia cu minciuni si sa-i tina in joc de glezna.
Sunt si politicieni care se folosesc de mai multe brate. Acestia sunt asemenea unei caracatite. Cu-n brat fura, altul si-l pune la ochi sa nu fie cumva suspectat de implicare in fiestece haiducii, iar daca ii mai ramane unul in repaus il foloseste pentru a se scarpina sub barbie.
Si cum ai nostri politicieni botosaneni nu-s cu nimic mai prejos decat cei de prin alte parti ale Romaniei, vom face crochiul unei caracatite locale.
Nu-i voi deconspira identitatea, dar sunt ferm convins ca-i veti putea ghici infatisarea.
Nici bine nu se obisnuise cu fotoliu de mare stab de judet ca imediat au inceput sa-i creasca tot felul de manute, in cateva saptamani. Deja semana cu un arbore. Si cum toate ramificatiile trebuiau sa poarte cate un nume, de indata au fost botezate cu diminutive: Raducu, Gheorghita, Costica, Verginica, Petrica.
Fara sa stea mult pe ganduri le-a programat la produs, care pe unde apuca. Stim cu totii, teschereaua partidului se golise dupa atatea plocoane aruncate pe la portile nevoiasilor pe timpul celor doua campanii electorale.
Cea mai energica a fost manuta numita „Raducu”, care la doar cateva luni era cat pe ce sa fi fracturata. Procurorii de la DNA au surprins-o cotrobaind in „porcusorul” cu bani publici. Au sapunit-o nitel dezinfectand-o pe cat posibil dupa care au lasat-o libera.
Din acel moment s-a blegit, a inceput sa tremure ca atinsa de Parkinson, ba mai mult, a refuzat sa mai raspunda reflexelor sefului. Azi asa, maine asa, stapanul a intrat la banuieli. Si uite c-a venit ziua cand i-a sarit mustarul amenintand-o cu „retezarea” statutului de mana „dreapta ajutatoare”. In caz ca nu-si revine, pe viitor va primi prerogative dezonorante, va trebui sa scarpine broastele de pe Cacaina pe talpi.
Si bratul Costica a fost foarte activ in acest an, menirea lui a fost sa atinga pungulitele primariilor din judet, sa cotrobaiasca dupa maruntis. Tot lui revenindu-i si obligatia de a-i strange de beregata pe alesii locali neascultatori obligandu-i sa achite de urgenta taxa de protectie politica.
Bratul Costica e de compatimit, e istovit dupa o vara atat de agitata. Chiar daca e extrem de obosit, e multumit de unele reusite. A prins intre falange cate lucrari aducatoare de profit baban. Spre exemplu: renovarea caminului cultural Ungureni pe 28 de miliarde de lei. Pentru a-si continua munca pe sestache si a nu fi luat in vizor de suspiciosi s-a dat ghipsat, luandu-si cateva zile de concediu. Vorba aia: Parlamentul nu sta doar intr-o manuta, fie ea si cu dubla intrebuintare. (Lucian Alecsa)
