Cu doua saptamani in urma, Bucurestiul a fost scena unui miting de amploare, peste trei mii de oameni, de pe ambele maluri ale Prutului, au cerut unirea celor doua tari romanesti intr-un trup comun.
Manifestantii au avut un comportament decent, atins de gesturi emotionale. Basarabenii au venit in fata Guvernului cu un drapel imens cerandu-le politicienilor implicarea in materializarea acestui deziderat de suflet a tuturor romanilor. Efectul a fost cel scontat. Ignoranta totala din partea oficialitatilor romane.
Sincer, nu ma asteptam ca oltenii sau ardelenii sa le urmeze exemplul, sa procedeze la fel prin marele orase, in schimb m-a socat indiferenta moldovenilor.
La Botosani a fost o liniste mormantala, nici pui de unionist pe strazi, nici un glascior de romanas verde nu s-a auzit prin fata Prefecturii. Cred ca reprezentantul Guvernului in teritoriu, domnul Macaleti, isi facea amiaza in acele clipe sau poate ca era chemat la PSD sa fie… insarcinat cu ceva probleme pentru saptamana ce urma sa inceapa.
La nivel de judet sunt zeci de ONG-uri care acceseaza fonduri pentru realizarea a tot felul de proiecte transfrontaliere, in special cu Moldova si Ucraina. Zeci de asa-zisi patrioti fac coada la supt banuti pe de-a moaca dandu-se mari iubitori de romanasi rataciti, dar cand e vorba de-o initiativa cu adevarat nobila se retrag in vizuini fara a mai scoate ochisorii in lume.
Sa vezi cu cata pasiune vorbesc pe la colturi despre necazurile oropsitilor de dincolo de Prut, varsand chiar si cateva lacrimi de crocodil sau lalaind cateva cantecele de dor si jale, dar cand e vorba sa-si exprime sentimentele prin gesturi comune de indata isi trec sentimentele in hibernare.
Nici pe basarabenii botosenizati nu i-am vazut sa-si exprime entuziasmul fata de o asemenea initiativa, se multumesc cu noul confort si tac malc. As fi vrut sa-i vad la fata defiland prin Piata Revolutiei pe cei doi maestri in incropirea unor astfel de proiecte, e vorba de reprezentantii Asociatiei „Euroconcept” Gheorghe Ciubotaru si Constantin Agapie. Ei bine, acesti „asi” ai parteneriatelor culturale cu romanii de peste Prut au facut o practica din a servi proiecte viabile diferitelor ONG-uri, dar nu fara o mica atentie din partea beneficiarilor naivi. De foarte multe ori aceste schimburi culturale au si alte conotatii, devin mici afaceri de familie sau de grupuri restranse de… inimosi. Prin astfel de proiecte au fost aduse echipe de dansatori, tarafuri si solisti vocali din Moldova spre a satisface poftele unor nuntasi sau ale unor politicieni pe timpul campaniilor electorale.
Un mare „specialist” in astfel de fandari pseudo-culturale transfrontaliere a fost Ion Ilie. Folosesc timpul trecut nestiind daca, acum de cand a iesit din viata cultural-amatoriceasca a judetului, isi mai permite asa ceva.
Inca un aspect dureros. Daca urmarim cu atentie modul cum sunt atribuite astfel de proiecte, unele cu sume frumusele, de indata veti observa ca doar anumite ONG-uri sunt in fruntea listei castigatorilor. De ce oare? Nu cumva ne exprimam balcanismul si in aceasta zona atat de sensibila? (Lucian Alecsa)
Mai e o vorba a lui Hheorge Hreapca:
„De cand cu steagul secuiesc,
Ronanii nustrii se crucesc
Si-o duc, asa, intr-o uimire:
Pe steagul lor nu-i scris unire!!!”
Asa ca, si botosanenii-s „intr-o uimire” continua mai putin 4):
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=f8abtG9TfQs