Fiind campanie electorala, este reactivat un subiect inventat si mincinos in legatura cu „casa” parintilor mei.
Pentru cei care inteleg sa faca politica prin minciuna, nici nu conteaza ca am explicat de multe ori acest caz, ca acum nu mai exista nicio disputa in instanta, ca mama mea a renuntat la proces si la apartament, altfel spus ca „subiectul” nu mai exista. Asa cum pentru ei nu conteaza ca o decizie CEDO le-a facut dreptate parintilor mei, altfel spus le-a aratat ca au mintit in legatura cu acest subiect.
Pentru oamenii de buna credinta, care sunt sufocati de minciunile din spatiul public lansate de adversarii politici, mai spun o data pe scurt povestea „casei” parintilor mei. Pentru ca au dreptul sa stie adevarul.
CEDO a decis pe 4 iunie 2013, printr-o singura hotarare definitiva, patru cazuri de incalcare a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la proprietate, inclusiv cazul in care reclamant a fost tatal meu. Decizia a fost data pe baza unei practici a CEDO, deja stabilite in multe alte cazuri anterioare, potrivit careia nu se poate schimba o solutie in procedura revizuirii fara a se administra probe. Or, in cazul tatalui meu, decizia civila de revizuire din aprilie 2007 a ICCJ a fost adoptata fara a se administra probe, desi acestea au fost cerute.
In toate cele patru cazuri, Guvernul Romaniei a fost obligat de Curtea Europeana sa plateasca despagubiri. Am mentionat in Declaratia de avere, depusa la Autoritatea Electorala Permanenta, aceasta despagubire, desi nu am beneficiat de pe urma acesteia, intrucat ii apartine mamei mele.
Mama mea a renuntat la judecata si la dreptul de proprietate prin declaratie notariala din 27.08.2013 si, ca urmare, procesul a incetat, apartamentul revenindu-i dnei Ana Maria Petrini.
Procesul castigat la CEDO de tatal meu – care a murit intre timp – arata, o data in plus, ca subiectul „casei parintilor” a fost unul fabricat de personaje si adversari politici care aveau ca tinta denigrarea mea.
In mare parte sunt aceiasi care mint opinia publica si astazi, pentru ca ei nu stiu sa faca politica decat prin minciuna.
Reamintesc ca apartamentul in discutie a fost obtinut de parintii mei in urma unui schimb de locuinte de comun acord facut in anul 1972, pe baza caruia cele doua parti au cumparat, ulterior, apartamentele in care locuiau.
Despagubirea acordata prin decizia CEDO pentru erorile judiciare din timpul procesului este o masura compensatorie care demonstreaza, inca o data, ca celor carora li s-a facut o nedreptate, prin ultima decizie a ICCJ, au fost parintii mei.
Reamintesc ca o alta dovada a faptului ca nu am avut nicio legatura si nu am intervenit niciodata si in niciun fel in procesul privind apartamentul parintilor mei au fost verificarile facute de CSM si de procurori in perioada 2005-2006, care au constatat extrem de clar ca eu nu am avut nimic de a face cu deciziile judecatorilor.
Desi la vremea respectiva multi ziaristi au avut acces atat la verificarile CSM, cat si ale procurorilor, care dovedeau neimplicarea mea, putini au fost lasati sa scrie adevarul. Pentru ca adevarul odata recunoscut ar fi distrus „subiectul”, nu ar mai fi avut cum sa ma atace in mod constant cei care supravietuiesc politic doar prin minciuna.
P.S. In decembrie 2011, in emisiunea „Profesionistii”, realizata de Eugenia Voda, am spus, a nu stiu cata oara, despre apartamentul parintilor mei. Fragmentul poate fi vizionat pe blog, aici. Cu mentiunea ca atunci nu era finalizat procesul la CEDO.
Monica Macovei – Declaratie de presa
