Partidul Național Liberal este cea mai veche formațiune politică din România, fiind înființat la 23 mai 1875.
De numele și istoria Partidului Național Liberal și de cele 30 de guverne conduse de premieri liberali se leagă cele mai importante evenimente din istoria modernă a României: instaurarea monarhiei constituționale (1866), obținerea independenței de stat (1877), ridicarea României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului și crearea României Mari (1918), adoptarea Constituției din 1923 și relansarea economică după criza din 1929-1933.
Partidul Național Liberal a fost condus, de-a lungul timpului, de mari pesonalități precum Ion C. Brătianu (1875/1891), Dimitrie A. Sturdza (1892-1909), Ion I.C. Brătianu (1909-1927), Ion G. Duca(1930-1933), care a fost asasinat de legionari și Constantin I.C. Brătianu (1933-1947), care a fost întemnițat de comuniști în Penitenciarul Sighet, unde a și murit.
Doctrina liberală s-a dovedit, în timp, ca având cel mai mare beneficiu pentru evoluția statală, economică și socială a României, chiar dacă a fost nevoie să intre în permanentă contradicție cu populismul păgubos de sorginte socialistă.
Liberalismul se centrează pe individ, pe interesul acestuia și militează pentru a lăsa cetățeanul să acționeze în raport cu propriile valori și aspirații, în limitele normelor legale și morale ale unui stat de drept. Potrivit doctrinei liberale, ceea ce face bine individului nu are cum să facă rău întregii țări, binele public fiind astfel un rezultat al sumei binelui individual.
