Un roman intors recent din Grecia, a postat pe facebook cateva impresii lasate de calatoria pe vas cu cei care isi spun „refugiati”.
Adrian Grigoriu scrie ca pe 1 septembrie 2015, pe drum spre tara dupa o scurta vacanta, s-a imbarcat in portul Myrina in insula greceasca Limnos pe ferry-boat-ul NISSOS RODOS cu destinatia Kavala, Grecia continentala.
Iata postarea turistului roman, pe facebook :
„Pe vas am gasit multe sute de persoane cu aspect caracteristic oriental care vorbeau limba araba.
Aproximativ doua treimi din totalul lor erau barbati intre 20-30 de ani, restul era constituit din femei in aceeasi zona de varsta cu copii mici, cativa barbati si femei de varsta mijlocie. Personalul vasului mi-a spus ca s-au imbarcat in porturile grecesti din Chios, Samos si Mytilini (Lesvos). Personalul vasului facea referinta la ei ca fiind… “REFUGIATI”.
Am folosit ghilimele pentru ca dupa toti parametrii vizibili, acesti oameni nu se potriveau cu imaginea mea despre refugiati. Dupa ce am studiat ani si mii de pagini de descrieri a catastrofelor cu care s-a confruntat Poporul Roman ca urmare a agresiunilor din istoria sa recenta, mi-am format si eu o imagine anume pentru termenul de “refugiat”.
Noi am cunoscut fenomenul refugierii de zeci de ori ca urmare a evenimentelor violente ale revolutiei bolsevice din Rusia, pierderilor teritoriale din timpul primului razboi mondial, ocuparea Basarabiei de catre URSS in 1940, ocuparea Ardealului de catre Ungaria in 1940, reocuparea Basarabiei de catre URSS in 1944, exodul pe motive politice si economice intre 1944-1989, exodul pe motive economice dupa 1990 pana in prezent. Putem spune ca am devenit “specialisti” in refugiere in ultimii 100 de ani. Refugiatii nostrii aveau, in toate timpurile, caracteristici similare: erau abatuti, tristi, neglijent imbracati, carand bagaje la limita posibilitatilor de transport prin forte proprii.
“Refugiatii” de acum 2 zile erau veseli, relaxati, senini, faceau glume si radeau uneori in hohote in grup. Cand grupurile observau ca le fotografiez, dintre toti, cateva persoane, atat barbati cat si femei, isi ascundeau fața, dar ceilalti priveau direct si fara exceptie zambeau iar unii ridicau mana cu doua degete in semnul victoriei. Atmosfera era de veselie fara tensiunea vreunei asteptari, pozitive sau negative, cu aerul ca stiau exact ce urmeaza sa se intample, aveau certitudinea unui viitor imediat lipsit de surprize.
Fara exceptie, erau bine imbracati, unii cu haine de firma cu insemnele vizibile in exterior, bine, sau chiar foarte bine incaltati, mai toate incaltarile aratau ca noi, pantofi de sport de firma sau chiar eleganti, unele femei aveau toc jos.
Bagajele insa erau cel mai socant aspect, care, fara echivoc, ii descalifica ca refugiati sau fata de ceea ce noi intelegem ca fiind refugiati: toti aveau nu mai mult de un rucksac/ghiozdan de marime medie.
Dar ceea ce era cel mai curios, extrem de curios, era ceea ce de fapt lipsea: nici unul/una nu isi luase nici o masura de rezerva in caz de cea mai mica necesitate: nu aveau mancare, apa sau bagaj special pentru copiii mici. Carau cam tot atat cat caram eu cand ma duceam cu copiii in parc. Ei insa se aflau pe un parcurs de 3,500 km cu plecare din Siria sau Irak si destinatie in Germania.
Pe vapor aveau cumva parca un statut diferit, unii inauntru pe scaune si fotolii si altii afara pe terasele vaporului, temperatura fiind confortabila, de 28-32 grade si senin. Voiajul a durat 3 ore si jumatate.
Foarte putini s-au declarat ca fiind vorbitori de engleza, singura limba pe care eu o stiu in afara de romana. In fine, m-am apropiat de un grup voios de tineri care faceau semnul victoriei. Doar doi au declarat ca vorbesc engleza. Unul mai solid s-a oferit sa raspunda la intrebari.
Eu: De unde veniti?
El: Irak, Siria, Palestina, eu din Irak.
Eu: Unde mergeti?
El: Germania.
Eu: De ce Germania?
El: Germania a transmis in mod neoficial ca este deschisa sa primeasca imigranti;
Eu: Pe ce traseu mergeti?
El: Din Siria sau Irak trecem in Turcia de unde suntem transportati cu autobuze cu geamuri acoperite pana la tarmul marii. Acolo ne imbarcam pe barci de cate 50 de persoane care ne trec marea in insulele grecesti in aproximativ 4 ore. Luam vaporul pana la Kavala. De la Kavala luam autobuzul pana la Salonic, apoi vom merge la Skopije si de acolo in Germania (nu l-am mai intrebat cum vor merge de la Salonic mai departe, nu mai era necesar)
Eu: Daca eu ma duc in Turcia la granita si nu am viza si incerc sa trec, ma aresteaza. Voi cum ati intrat in Turcia?
EL: Avem acte de intrare;
Eu: Deci in Turcia ati intrat legal ca turisti?
El: Da.
Eu: Si mai departe cum ati intrat in Grecia?
El: Cu barca.
Eu: Fara autorizatie?
El: Este o intelegere intre state ca sa ne dea statut de refugiat si apoi cu acea autorizatie poti intra in celelalte state pe parcurs.
Eu: Exista calauze care organizeaza oamenii astia multi?
El: Nu.
Eu: Chiar asa, sute de oameni, fiecare pe cont propriu pleaca la acelasi moment pe acelasi traseu in aceeasi directie?
El: Da.
Eu: Cum de sunteti atat de lejer imbracati si mai ales, nu aveti provizii de mancare, apa, vi se da pe drum de cineva?
El: Nu. Uite, eu am 27 de ani, am suferit ani de zile de foame si de sete, sunt tanar si mai pot face un sacrificiu 30 de zile cat dureaza drumul.
Eu: Cum de sunteti atat de multi plecati deodata? Intreb pentru ca eu insumi am fost acum 30 de ani refugiat din Romania comunista si pe vremea mea, refugiatii plecau individual sau familii si doar in caz de razboi pe vremuri mai indepartate, plecau un grupuri mari fugind de front. In cazul vostru, conflictele armate sunt continue de 4 ani in Siria, de 24 de ani in Irak, de 70 de ani in Palestina, nu e ceva nou care v-a luat prin surprindere, valurile initiale au plecat de mult, ce e cu voi acum, ce s-a intamplat?
El: La noi totul este distrus, nu mai avem nici un viitor, eu am 27 de ani si sunt inginer electronist dar de 5 ani nu am gasit nici un serviciu in Irak. La noi au fost omorati 4 milioane irakieni in primii 3 ani de razboi.
………..
Eu: Totusi nu se poate sa abandonam pamanturile stramosesti, trebuie sa existe o speranta, ceva care sa va tina legati de tara voastra.
El: Nu mai este nimic de facut, totul este terminat, nu mai este nici o speranta.
Ne strangem mainile prietenește si ne despartim.
M-am gasit in fata acestei situatii nepregatit asadar intrebarile mi-au venit in minte alandala. As mai fi avut si altele dar ne apropiam de port. Chiar si asa am aflat mai mult decat si-ar fi dorit el/ei sa stim, atat din ce a spus si mai ales din ce nu a spus si din ce a mintit.
Minciunile tipice propagandistice atat de familiare noua: tara este terminata, totul e rau, nimic nu se mai poate face, trebuie sa plecam, politicienii sunt de vina pentru ca sunt corupti, de vina sunt America si politicienii lacomi.
La coborare, toate sutele de “refugiati” se comportau extrem de disciplinati, relaxati, senini, calmi, se grupeaza pe chei in grupuri de 10-20 de persoane. In fata fiecarui grup cate un barbat tanar gesticuleaza. Se evidentiaza o organizare in care grupurile au un conducator si un adjunct.
La un semn, pornesc grupuri, grupuri, in aceeasi directie si se formeaza o coloana rasfirata. Un mars continuu alert si hotarat de oameni siguri pe ei s-a pornit pe toata lungimea cheiului si pe promenada orasului.
I-am urmarit si am ajuns la autogara din Kavala unde facusera o mare imbulzeala calma, la ghiseul de bilete si pe masura ce ieseau de la ghiseu, se aliniau la urcarea in autobuze. Autobuz dupa autobuz veneau de undeva din spatele autogarii pe strada in fata ghiseelor si fara nici o urma de imbulzeala aranjau bagajele partea de jos a autobuzului si se urcau ordonati in autobuz. Cala de bagaje era mai mult goala. La noi in autogara, cala de bagaje se umple inainte de a se umple autobuzul, si doar se duc de ici colea prin tara. Cand la noi se iese din tara, se mai agata un portbagaj suplimentar de autobuz, uneori o remorca.
…….
Stupefiant (si va rog sa ma iertati ca folosesc cuvinte excesiv vehiculate de tabloide dar nu gasesc altele care sa descrie situatia) deci stupefiant este ca de la vapor la autogara nu exista nici un singur politist sau om de paza care sa urmareasca ca refugiatii nu se opresc in Grecia, nu o iau pe alt traseu sau nu ies din coloana relativ rarefiata. Toti aveau certitudinea actiunii si politia se afla doar la autogara cu o totala lipsa de interes pentru fenomen.
La noi la avem cordoane de sute de jandarmi cand de exemplu, marsaluim pentru unirea romanilor in acelasi stat. In acest caz, cand sute de straini fara acte invadeaza orasul, se trimit 6 politisti si 5 morcovi de cauciuc.
Un eveniment halucinant e putin spus. Imi venea o intrebare in minte pe care as fi pus-o la zeci de femei, dar stiam ca nu voi primi ca raspuns adevarul: cum te stramuti pe viata, tu mama, cu un copil in carucior si doar cu un ghiozdan in carca, peste mari si tari pe un drum de 3,500 km catre o tara straina, fara nici macar o sticla de apa la tine?”
Se poate si asta si eu am plecat in 91 din tara fara bani fara pasaport si am ajuns in grecia am mers pe jos o luna si jumate am mancat ce gaseam pe campuri am cerut de mancare si am ajuns a fost o super aventura pe care as repeta si acum…
Ceea a descris domnul Adrian Grigoriu este un punct de vedere care ne da certitudinea caci nu avem deaface cu refugiati, sunt imigranti suta la suta si care multumita domnului Adrian am auzit ca sunt foarte bine organizati.Printre imigranti vom avea cu sigurantasi teroristi deoarece nu vor mai avea de lucru in tarile lor
Bibi, tu ai fost o singura persoana.. nu zeci de mii de persoane care fac acelasi lucru in acelasi timp. Iar daca ai fi avut copii, i-ai fi lasat sa manance ce gaseai pe camp? Situatia este mai periculoasa decat credem. Anul trecut cativa musulmani au facut prapad in Paris, acum vin mult mai multi..
Bibi, ai mers cu copil???
totul e aranjat..se pleaca la sigur. de aceea sunt si ei asa de siguri pe ei, de fapt ei sunt invitati sa vina.
Eu i-am vazut in Iunie in drum dinspre insula Samotraki spre uscat. Insa atunci erau tristi, purtau masti pe fata si erau legati dr maini, care doi, cu panduiti de plastic. Era o imagine extrem de trista
Iertat sa imi fie dar niciun nicuna dintre intrebarile dvs. nu stau in picioare.
1. Este firesc sa fie oamenii bucurosi dupa ce au scapat de un drum cu barca pe Mediterana si au ajuns deja cu piciorul pe paman european.Au trecut de cea mai grea zona.
2. De ce nu au apa? Dumneavoastra daca ati fi plecat din Siria sau orice alta tara enumerata cam cata apa v-ati luat la dvs? Iar dupa calatoria cu barca/vaporul/yahtul…cam cata ati mai fi avut?
3. De ce nu au bagaj? Daca ati pe pe o barca umpluta pana la refuz cu oameni lipiti corp la corp unde v-ati tine trolerul/trolerele? Si daca totusi ati fi trecut de partea asta…cam cati km de mers pe jos credeti ca reuseati sa carati multele bagaje?
4. De ce nu exista politisti greci? Pai grecii nu au ei insisi de munca…credeti ca exista vreo sansa ca vreun imigrant sa ramana acolo?
5. Este evident ca nu incearca nimeni cu adevarat in afara Ungariei sa stopeze fluxul de imigranti ceea ce inseamna ca sunt doriti.
Deabia de aici incep intrebarile..