– Draga mea, nu fii nervoasa,
S-a-ntamplat netam-nesam:
Cu masina inspre casa
Prin furtuna conduceam…
Cand deodat’ din santz apare
Drept in fata ochilor
O… ceva, o … aratare,
Si-am franat sa n-o omor.
Era palida si trasa,
Uda, plina de noroi
Si-am zis: „- Hai, te iau acasa
Sa mananci ceva la noi!”
S-a spalat, i-am dat mancare
Si-o camasa, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.
I-am dat fusta de matasa
Si-un pulover galben-pai.
Fiindca te faceau cam grasa,
Oricum nu le foloseai.
Rupti, pantofii din picioare
I-am schimbat, o bucurai!
Cu acel model pe care
Tu nu il mai foloseai.
Cand sa plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton soptit:
– Nu mai ai cumva, crestine,
Si-altceva nefolosit?
tareeeee”