„Cioc, cioc” la poarta raiului. Sfantul Petru deschide.
In fata portii, nimeni.
Peste cinci minute iar „cioc-cioc”. Sfantul Petru iar deschide, se uita in jur, nimeni.
Iar „cioc-cioc”.
De data asta, Sfantul Petru era pregatit dupa poarta, smulge poarta cu putere si mai apuca sa-l vada pe unul care disparea rapid.
– Bai, care te tii de prostii si bati pe la poarta si te joci cu nervii mei! Nesimtitule!
La care omul, cu tristete in glas, departandu-se in viteza:
– Ce sa faaac, daca ma tot resusciteaza astiaaa…