Ceaiurile de plante sunt considerate, in general, ca au puteri vindecatoare si o metoda naturista de tratare a multor afectiuni.
Insa, o analiza realizata recent de Institutul federal pentru evaluarea riscurilor din Berlin a detectat o concentratie extrem de ridicata de alcaloizi de pirolizidina in multe sortimente, ceea ce le face de-a dreptul daunatoare pentru sanatatea umana, relateaza Deutsche Welle in limba rusa.
De cele mai multe ori, ceaiurile de plante sunt puternic asociate cu concepte, cum ar fi „curativ”, „vindecare”, „sanatate”. Internetul abunda in recomandari privind modalitatile de colectare a plantelor curative, precum si in retete de ceaiuri si infuzii pentru diverse boli si afectiuni.
In acest context, suna de-a dreptul alarmant avertismentul Institutului Federal din Berlin pentru evaluarea riscurilor din cadrul Ministerului pentru Protectia Consumatorului, Alimentatiei si Agriculturii din Germania.
Institutul a raportat ca au fost supuse testelor peste 220 de sortimente de ceaiuri de plante disponibile in comert si in multe dintre acestea s-a descoperit un nivel neasteptat de mare de alcaloizi de pirolizidina. Acesta este un grup de compusi chimici de origine vegetala, cu proprietati cancerigene.
Avand in vedere ca Institutul din Berlin nu s-a remarcat pana acum prin atitudini alarmiste, avertismentul sau ar trebui tratat cu toata seriozitatea, considera unii specialisti.
Alcaloizii de pirolizidina sunt sintetizati de multe plante ca mod de aparare impotriva daunatorilor. Prin eficienta, adica prin toxicitate, unele dintre aceste substante depasesc de departe toate pesticidele produse artificial.
In total, oamenii de stiinta au inregistrat mai mult de 500 de alcaloizi de pirolizidina in peste 6.000 de specii de plante.
Un exemplu tipic de astfel de plante este limba mielului, spune Till Beuerle, cercetator la Institutul de Biologie Farmaceutica de pe langa Universitatea tehnica Braunschweig.
„Limba mielului – Borago officinalis. Alcaloizii de pirolizidina se gasesc in toate partile plantei – in radacini, tulpina, in frunze si flori. Frunzele tinere de limba mielului sunt folosite de regula la gatit: din ele se face sosul verde de Frankfurt; ele sunt adaugate la salate si in sosurile vinegreta. Nimeni nu stie exact cat de multi alcaloizi de pirolizidina cancerigeni ajung in acest mod in alimentatie”, explica Till Beuerle.
Printre cele mai raspandite plante cu un continut ridicat de alcaloizi de pirolizidina se numara cruciulita, tataneasa, podbalul etc. Chiar daca majoritatea dintre ele nu sunt utilizate direct in bucatarie, oricum constituie un pericol pentru om, apreciaza expertii germani.
In 2009, un adevarat scandal s-a declansat dupa descoperirea intr-un supermarket din Germania a frunzelor de cruciulita intr-o punga de rucola.
„Frunzele de rucola sunt foarte asemanatoare cu cele de cruciulita. Chiar daca ar fi puse in gramezi separate una langa alta, numai un expert ar observa diferenta. Atunci cand sunt amestecate, pana si unui botanist experimentat i-ar fi greu sa le sorteze”, afirma Till Beuerle, care atrage atentia ca frunzele de cruciulita sunt extrem de otravitoare.
Consumul accidental de catre bovine al plantelor bogate in alcaloizi de pirolizidina este insa un fenomen foarte comun. Aceasta otravire lenta, dar constanta, face ca animalele sa se imbolnaveasca in cele din urma de ciroza hepatica. Prin carne si lapte, aceste substante cancerigene pot ajunge in corpul uman.
Pot, dar ajung oare? Este greu de spus: aceasta chestiune nu este aproape deloc studiata. Oamenii de stiinta nu cunosc inca toti alcaloizii de pirolizidina, dintre care multi nu pot fi detectati prin metodele actuale de laborator. Intoxicatia cu alcaloizii de pirolizidina poate trece neobservata ani in sir.
„Este comparabil cu fumatul. Acestea sunt doze mici de venin care ajung cu regularitate in organism, in decurs de multi ani. De aceea, este necesar, pe de o parte, de a educa consumatorii, iar, pe de alta parte, de a exclude patrunderea alcaloizilor de pirolizidina in lantul alimentar”, subliniaza Till Beuerle.
O chestiune separata este prezenta acestor compusi in miere. Potrivit cercetatorului amintit, mierea germana si cea europeana in general nu contin aproape deloc compusi cancerigeni, insa mierea de import, indeosebi cea din America de Sud, Australia si Noua Zeelanda s-ar putea sa nu fie chiar sanatoasa. Prin urmare, Institutul pentru evaluarea riscurilor din Berlin recomanda persoanelor care obisnuiesc sa consume cu regularitate miere, si mai ales copiilor si femeilor insarcinate sau mamelor care alapteaza, sa dea prioritate produselor europene si sa schimbe mai frecvent marca de miere.
