In ultimul editorial semnat Cristian Tudor Popescu, scrie despre calitatea filmelor regizate de Sergiu Nicolaescu. CTP precizeaza ca acest articol este scris in calitate de cinefil.
In ultimul editorial scris de Cristian Tudor Popescu, intitulat „Moartea domnului Nicolaescu”, Sergiu Nicolaescu este criticat dur legat de calitatea cinematografica a filmelor regizate de acesta. In timp ce majoritatea romanilor ii aduc un ultim omagiu, CTP declara ca „niciodata, niciunde, nicio imagine din filmele domnului Nicolaescu nu mi-a starnit vreo emotie”. Dupa vizionarea filmului „Poker”, regizat de Sergiu Nicolaescu, „am simtit nevoia sa ma spal cu spirt pe ochi”, mai scrie CTP.
Nu intamplatoare nu este si titlul articolului, care face referire la filmul regizat de Cristi Puiu, „Moartea domnului Lazarescu”.
CITESTE intreg articolul scris de Cristian Tudor Popescu:
„Moartea domnului Nicolaescu ma emotioneaza tot atat cat moartea comisarului Miclovan sau Moldovan, zambind relaxat cu borsul la gura «Un fleac, m-au ciuruit…» sau receptionand ploaia de gloante ca pe un vibromasaj sub dus.
Despre calitatea domniei-sale de executant al programului de propaganda national-comunista comandat de Ceausescu am scris de nenumarate ori analizandu-i filmele. N-am s-o fac si acum, cand nu mai este, desi valul de encomiasme care crapa ecranele de azi dimineata ar merita macar un canal de deversare.
Voi face doar, in calitate de cinefil, o marturisire rusinoasa: niciodata, niciunde, nicio imagine din filmele domnului Nicolaescu nu mi-a starnit vreo emotie. Ma numar printre astfel de handicapati sufleteste, nu multi, din fericire pentru vigoarea romanilor ca natie.
Domnul Nicolaescu a fost, cu siguranta, cel mai bun manipulator al maselor de figuranti neplatiti in cinematografia romana sub comunism. Altfel, opera sa este o uriasa, sistematica si tenace colectie de clisee, conserve de cinema in sos de viu.
Nicio idee cinematografica originala nu tulbura acest maret edificiu – singurele impuritati creative pot fi gasite printre dialogurile si situatiile imaginate de scenaristul sau, Titus Popovici.
Umorul si sensibilitatea domnului Nicolaescu sunt perfecte pentru a-l face sa rada sau sa verse o lacrima pe domnul Becali.
Si daca asupra evidentei ca domnul Nicolaescu este cel mai mare regizor roman sunt unii care mai cartesc, domnul Becali este cel mai bun roman fara niciun fel de discutie.
Ultimul film al domnului Nicolaescu vazut de subsemnatul a fost «Poker», dupa care am simtit nevoia sa ma spal cu spirt pe ochi.
Nu pot sa nu ma intreb cum ar fi aratat urmatoarele bijuterii cinematografice ale maestrului daca traia 100 de ani.
Pentru pacatul acestui gand sper ca voi fi sanctionat de romanii crestini adevarati, in vreme ce pe domnul Nicolaescu urmeaza sa-l ierte Dumnezeu.”
