ELENA MANDRESCU: Profesional, Ioan Cobala este un om aspru, foarte exigent. Uman, insa, este foarte intelegator.

„30 de ani de munca, 30 de ani cu multe ore de nesomn, de emotii puternice si de succese, uneori de insuccese si, de ce nu, de foarte multe aplauze. In primul rand, 30 de ani de dragoste de folclor, de cantecul popular romanesc”. Asa isi defineste Elena Mindrescu, solista de muzica populara la Orchestra Rapsozii Botosanilor, cariera artistica ajunsa acum la ceas de implinire a trei decenii. O cunosc inca din copilarie, am fost colege in clasele gimnaziale si bune prietene si stiu ca si-a pus in slujba folclorului talentul, pe langa multa munca si daruire, pasiune pentru cantecul stramosesc.

Reporterul: Daca ar fi sa o iei de la capat, ai merge pe acelasi drum?

Elena Mandrescu: Categoric as merge pe acelasi drum, chiar daca vremurile s-au schimbat, chiar daca lumea este inclinata sa asculte mai mult alte genuri muzicale, dragostea mea pentru cantec, placerea de a canta au ramas aceleasi.

Reporterul: A fost vreun moment in copilarie, sau au fost mai multe momente care te-au determinat sa pornesti pe acest drum, al muzicii populare, al traditiilor stramosesti?

Elena Mandrescu: Evident ca din copilarie vine apropierea aceasta de folclor. Faptul ca m-am nascut la tara, ca am trait intr-un mediu cu oameni care iubeau foarte mult folclorul, pe interpreti, care iubeau traditiile in special, de acolo mi s-a tras si mie aceasta dragoste pentru cantecul popular si pentru tot ceea ce inseamna traditii romanesti.

Reporterul: As vrea sa punctezi cateva momente cu totul aparte in cariera ta artistica.

Elena Mandrescu: O sa vorbesc despre relatia mea cu televiziunile, pentru ca este foarte important pentru un interpret sa fie agreat de televiziuni. Eu pot sa spun ca de foarte tanara, chiar de la inceputul carierei mele, am avut o relatie foarte buna cu televiziunea. Am lucrat cu mari oameni, din TVR, care stim ca a avut si are profesionisti adevarati, am colaborat cu oameni de valoare care au facut lucruri deosebite in televiziune. Pot sa ma mandresc ca am lucrat cu multi dintre ei, cu Marioara Murarescu, Ion Filip, Florentina Satmari, Petre Rusu, Maria Tanase Marin, Elize Stan, Niculina Merceanu. De la Iasi am lucrat cu Vasile Pohoata, Vasile Arghire, Carmen Olaru, Horia Gumeni. Bineinteles ca am colaborat si cu televiziuni particulare, cu PRO TV, Antena, cu Etno, cu oameni ca Teo Trandafir, Sandu Pop, Cristian Toma, Adriana Bahmuteanu, Aurelian Preda si Mihaela Tatu. Sunt doar cei pe care mi-i amintesc acum, dar au fost mult mai multi. Am realizat si cateva filme folclorice in toti acesti ani, cu titluri ca: „Dincolo de scena”, „O doina si-un cantec”, „Cantec si poveste”, „Povesti de viata”, „Mandru cantec romanesc”, filme care au prilejuit prezenta mea pe ecran timp de 40 de minute, de o ora, o ora si jumatate sau chiar doua. Si nu este putin ca o televiziune sa iti acorde o echipa de filmare, sa vina la tine si sa realizeze un astfel de material. Asta mi-a adus mari satisfactii. De asemenea, am cantat in spectacole de prestigiu, transmise in direct de posturile de radio si tv, cum ar fi „Tezaur Folcloric”, „Festivalul de la Mamaia” sau „Cerbul de Aur”. Am fost invitata sa cant in emisiuni ca: „Album Duminical”, „Va amintiti duminica”, „Acasa la romani”, „Universul credintei”, „Alo, Europa”, „Masa de Paste” si multe altele. Pot spune ca am fost agreata de televiziune si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Reporterul: Ne cunoastem din copilarie si, de atunci, te tin minte ca pe o persoana foarte apropiata de Dumnezeu, credincioasa, care obisnuia sa mearga duminica la biserica. Trecerea anilor a schimbat ceva in aceasta apropiere de Dumnezeu?

Elena Mandrescu: Relatia cu Dumnezeu ti-o construiesti doar prin rugaciune si prin Biserica. Ca si crestin ortodox nu poti sa-L separi pe Dumnezeu de Biserica, pentru ca cele mai importante taine ale ortodoxiei se intampla in biserica. Eu pot sa spun ca sunt un crestin ortodox practicant. De altfel, botosanenii ma vad foarte des la slujbele de la biserica. Am facut si multe pelerinaje pe la locurile sfinte, in tara si in strainatate, pentru ca am vrut sa cunosc mai mult si pentru ca aici, pe pamant, oamenii traiesc foarte putin. Vesnicia este dincolo.

Reporterul: De-a lungul carierei tale artistice, cu siguranta ca ai intalnit multi oameni speciali. Unii dintre ei poate ca au avut un rol mai aparte in evolutia ta, in devenirea ta ca personalitate pana la ceea ce esti acum. Ai vrea sa vorbesti despre cineva anume?

Elena Mandrescu: In primul rand, prezenta mea la Orchestra „Rapsozii Botosanilor” se datoreaza maestrului Ioan Cobala. Si-i voi ramane mereu recunoscatoare ca a avut incredere in mine, atunci cand eram un copil, de 20 de ani. A avut incredere ca poate face din mine o interpreta de folclor. Si a facut, datorita calitatilor sale de mare folclorist si de manager. Nu a fost un sef comod. Din punct de vedere profesional este un om aspru, foarte exigent cu cei cu care lucreaza. Din punct de vedere uman, insa, este foarte intelegator. Orice problema ai fi avut, puteai apela la el pentru ca gaseai intelegere. Daca cineva din orchestra avea invitatie pentru o emisiune televizata sau la radio, ori pentru orice spectacol in alta zona, intelegea si ii acorda timpul de care avea nevoie. In orchestra ne-a tinut pe toti uniti, chiar daca am trecut si prin momente grele. S-a zbatut foarte mult pentru statutul nostru de profesionisti si se supara foarte tare daca cineva nu ne respecta ca atare. Ne-a cerut sa fim disciplinati si cu daruire pentru profesia asta. Acesta este maestrul Ioan Cobala, si suntem tristi ca ne aflam in fata acestui moment, in care este pus in situatia de a parasi orchestra, fiind aproape de momentul pensionarii. E un moment greu pentru ca noi, Rapsozii, suntem dependenti profesional de el si toate deciziile pe care le luam din punct de vedere profesional, individul, ne consultam cu el. Mi-as dori foarte mult sa se gaseasca o posibilitate de a fi alaturi de noi in continuare.

Reporterul: Ai amintit de buna relatie pe care ai avut-o cu televiziunile si as vrea sa amintim si de inregistrarile pe care le-ai facut de-a lungul anilor, cam cate piese ai adunat in repertoriu…

Elena Mandrescu: Am inregistrat cam 100 de piese la posturile de radio si pe discuri. Primul disc a fost inregistrat la Electrecord, o casa de discuri bine cotata, selecta. Au urmat si alte discuri, inregistrate tot la Electrecord, cum sunt „Dragi mi-s mie horile”, „Asa-i pe la noi, romanii”, „Rugaciune”, ultimul cu colinde si cantece religioase. „Deschideti portile mari” este ultimul CD, lansat la Radio Iasi, cu Orchestra Rapsozii Botosanilor, si au fost inca doua CD-uri, cu alti interpreti, „Virtuozii Bucovinei” si „Cant pe malul Prutului”.

Reporterul: Ce parere ai despre cum este perceput folclorul la momentul actual, despre cum este primit de tineri?

Elena Mandrescu: Am observat o revenire si o apropiere a tinerilor, si nu numai, de folclor. Eu am observat la petreceri private, la spectacole, oamenii chiar vor sa le canti muzica populara. Chiar tinerii, la nunti, se distreaza foarte bine si pe muzica populara. Este un gen de muzica primit foarte bine de majoritatea oamenilor, dupa ce a avut o cadere de cativa ani, cat a fost o perioada de inflorire a manelelor. Dar ceea ce este adevarat, autentic, ramane, razbate in inimile oamenilor.

Reporterul: Ce inseamna in zilele noastre sa fii solist de muzica populara ? Pe langa satisfactia sufleteasca a muncii facute cu pasiune, aceasta profesie iti aduce si satisfactia materiala?

Elena Mandrescu: As minti sa spun ca nu am trait bine din profesia aceasta, mai ales ca, daca ajungi sa iti faci un nume, esti bine cotat si esti cautat. Eu am cantat la multe petreceri private in Botosani si in alte judete si de acolo am castigat. Am avut, apoi, colaborari, spectacole in alte judete. Este o profesie din care se poate trai, daca o faci cu seriozitate si profesionalism.

Reporterul: Cum ai reusit sa impaci familia cu cariera?

Elena Mandrescu: Anul acesta, pe langa faptul ca implinesc 30 de ani de cand sunt solista de muzica populara, implinesc si 25 de ani de casatorie, cu acelasi sot. Am si o fetita de 22 de ani, care este studenta la Medicina. Familia mi-a fost alaturi de fiecare data si m-a inteles. Parintii mei m-au ajutat si ei sa trec peste unele momente mai grele din viata.

Reporterul: Ce sfaturi le-ai da tinerilor care pornesc acum pe acelasi drum pe care ai pasit tu cu 30 de ani in urma?

Elena Mandrescu: Sa nu porneasca cu gandul la imbogatire, pentru ca daca pornesti asa se alege praful de tot. In primul rand trebuie sa isi caute fiecare un stil al sau, sa nu se asemene cu altii, sa nu copie pe altii. Sa isi formeze un repertoriu personal. Si munca, multa munca si pasiune. Este o profesie care se face cu daruire.

Reporterul: La acest moment al carierei tale, cum privesti ceea ce ai facut pana acum?

Elena Mandrescu: Pe langa faptul ca am adus bucurie in sufletele multor oameni prin cantecele mele, ma consider un ambasador al locurilor acestea, pentru ca am vorbit cu drag de ele peste tot pe unde am fost si am cantat, si as vrea ca si oamenii din zona aceasta, si chiar oficialitatile judetului, sa nu marginalizeze ceea ce am facut noi atatia ani de zile.