HRISTOS A INVIAT! (FOTO)

TEOFAN,

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IASILOR SI

MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

Iubitilor preoti din parohii,

cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si

drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu

din Arhiepiscopia Iasilor:

har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu

Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant

„Praznuim omorarea mortii,

sfaramarea iadului,

si incepatura altei vieti, vesnice”.

Iubiti frati preoti,

Iubiti crestini drept-slavitori,

Hristos a inviat!

Iata-ne ajunsi, cu mila lui Dumnezeu, la slavita sarbatoare a Invierii Domnului. A trecut perioada Marelui Post, perioada de nevointa si de bucurie in acelasi timp. Suntem acum cuprinsi de lumina Sfintelor Pasti, marturisind adevarul fundamental, si anume ca: „Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le”.

Marturisirea adevarului Invierii Domnului Hristos strabate intreaga cantare a Bisericii in aceste zile: „Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta!”.

Realitatea Invierii este aratata si prin schimbarea intrucatva a ritmului de viata in aceasta perioada: mai multa pace sufleteasca, o mai adanca bucurie pe fetele tuturor, mai multa prezenta in sanul familiei. Salutarea crestineasca „Hristos a inviat!” si raspunsul „Adevarat a inviat!” sunt rostite de cei mai multi semeni ai nostri in aceste zile, marturisind si prin aceasta deschiderea oamenilor spre adevarul Invierii.

Iubiti credinciosi,

In aceste zile de praznuire sfanta, lumina Invierii invaluie sufletele noastre in duhul pacii, al bucuriei si al vietii intru Hristos. Cuvintele Mantuitorului privitoare la viata vesnica, pregustata inca din aceasta lume, isi gasesc mai adanc ecou si raspuns in fiinta noastra: „Adevarat, adevarat zic voua: cel ce crede in Mine are viata vesnica”. „Eu sunt Invierea si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac”.

In timp ce ascultam cuvintele Domnului Hristos si frumoasele cantari liturgice despre viata vesnica, incercand a le inradacina in constiinta noastra, constatam cu durere ca lumea din jurul nostru si realitatea pacatului din noi arata prezenta mortii si a intunericului in viata noastra si a umanitatii. Adevarul Invierii raspandeste in jur lumina sfanta spre tamaduirea ranilor din noi, iar puterea intunericului incearca sa alunge aceasta lumina si sa se faca stapana peste sufletele noastre si peste viata lumii.

Exista, asadar, o lupta permanenta intre viata si moarte, intre lumina si intuneric. Aceasta lupta se desfasoara in mintea si in inima oamenilor, dar si la nivelul societatii din multe parti ale lumii. Am amintit, anul trecut, in cuvantul pastoral de Craciun, despre persecutiile sangeroase la care sunt supusi in vremea noastra crestinii, in Siria indeosebi, dar si in alte tari. La aceasta stare de persecutie impotriva crestinilor se adauga acum tensiunea intre rusi si ucrainieni, crestini ortodocsi deopotriva, fapt ce da conflictului o nuanta cu atat mai dureroasa, mai greu de inteles. Nimic nu este mai neomenesc si necrestinesc decat razboiul dintre frati. Este si acesta un semn al intunericului, al neintelegerii de catre crestini a tainei Invierii, o incapacitate de a transpune in viata proprie si a societatii adevarul mantuitor al credintei in Hristos.

In acelasi timp, in alte zone, unde nu se intampla nici persecutii sangeroase impotriva crestinilor, nici razboaie intre frati, crestinii se confrunta cu impotrivirea, marginalizarea, ridiculizarea si discriminarea. In unele tari ale lumii civilizate sunt alungate insemnele crestine din institutiile publice. In alte parti, precum si la noi adesea, se duce o lupta acerba pentru a nu fi predate cursuri de religie in scoli. Zidirea de noi biserici, acolo unde acestea sunt de neaparata trebuinta, atrage atacuri neincetate care nu se fac auzite insa in situatia inmultirii cu zecile de mii a cluburilor si barurilor sau a altor locuri unde se petrec lucruri pierzatoare de constiinta, de suflet si de familie.

Totodata, se inmultesc tarile, altadata taramuri crestine, unde, prin legi speciale, se ridica la nivel de familie pacatele contra firii, despre care Sfantul Apostol Pavel spunea ca „rusine este a le si grai”. Aceasta se intampla de obicei acolo unde multe biserici crestine sunt vandute, demolate, transformate in restaurante, muzee, moschei sau spatii de locuit. Pe langa toate acestea, se fac tot mai des auzite voci si se emit legi care sa introduca intre drepturile fundamentale ale omului fapte precum uciderea pruncilor in pantecele mamei, casatoria persoanelor de acelasi sex si adoptia copiilor de catre aceste cupluri, eutanasierea, adica dreptul de a fi ucis la cererea proprie sau la solicitarea membrilor familiei.

In pofida acestei revarsari de paganatate asupra lumii, apar tot mai multe semne de constientizare a pericolului pe care-l reprezinta indepartarea societatii moderne de Dumnezeu, de preceptele biblice, de traditiile sanatoase si de bunul simt, in legatura cu familia sau cu alte aspecte ale vietii umane. Milioane de francezi s-au unit pentru apararea familiei si a copilului, iar tari precum Polonia, Ungaria si Republica Moldova au introdus in Constitutiile lor prevederea ca familia se intemeiaza pe casatoria dintre un barbat si o femeie. Stradania Croatiei pentru atingerea aceluiasi deziderat, precum si dezbaterile din societatea romaneasca si din alte tari pe acelasi subiect sunt incurajatoare in sensul reorientarii lucrurilor spre directia cea buna. Chiar si in Parlamentul European, unde adesea se adopta recomandari indepartate de etica vietii crestine, se observa inceputul unei constientizari a consecintelor care decurg din subminarea valorilor familiei traditionale. Respingerea recenta de catre Parlamentul European a doua initiative care ar fi dus la situatii dezastruoase pentru normalitatea vietii umane arata ca mai sunt multe persoane responsabile pe batranul continent. Felicitam pe aceasta cale europarlamentarii romani care s-au afiliat respingerii acestor initiative necrestine, intristandu-ne, in acelasi timp, ca alti europarlamentari de la noi le-au sustinut. Nadajduim ca au facut-o din neatentie sau din insuficienta cunoastere si nu vor mai repeta greseala, iar romanii vor fi atenti si la acest aspect in alegerile care se apropie.

Frati si surori in Hristos-Domnul,

O analiza onesta a starii din noi, dintre noi si din lume arata ca moartea, in diferitele ei forme, se manifesta la tot pasul. Prin diverse mijloace ni se propune in permanenta o cultura a mortii, o cultura care lupta impotriva vietii.

Care este, care ar trebui sa fie atitudinea noastra intr-o asemenea situatie? Un duhovnic al vremurilor noastre, Parintele Rafail Noica, spune ca „daca Dumnezeu a lasat lumea sa ajunga pana aici, inseamna ca stie El ce face si toate sunt randuite. Noi sa nu cadem din voia lui Dumnezeu, din Invierea lui Hristos”.

„Sa nu cadem din Invierea lui Hristos!”. Ce inseamna aceasta? Raspundem impreuna cu duhovnicul Parintelui Rafail: „Hristos a spus: N-am venit sa aduc pace, ci sabie (…) Hristos ne-a chemat la razboi pe taramul duhului si arma noastra este sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu (…) Singura noastra arma este iubirea, chiar si pentru vrajmasi (…) Ne luptam cu vrajmasul de pe urma si singurul dusman al neamului omenesc: moartea (10). Lupta noastra este pentru invierea de obste.

Cum se poate desfasura lupta noastra pentru Inviere?

Sa ascultam, mai inainte de toate, cuvantul Domnului rostit cu multe milenii in urma: „Iata Eu astazi ti-am pus inainte viata si moartea, binele si raul (…) Viata si moarte ti-am pus Eu astazi inainte, si binecuvantare si blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul Lui si sa te lipesti de El; caci in aceasta este viata ta si lungimea zilelor tale”.

Iubirea lui Dumnezeu, ascultarea glasului lui Dumnezeu, alipirea noastra de Dumnezeu inseamna viata noastra. Aceasta viata crestina adevarata nu se desfasoara in afara lumii, ci in interiorul ei. „Desavarsirea, indumnezeirea, nemuirea, marturisea Parintele Patriarh Teoctist, realizate in Mantuitorul Hristos (…) se infaptuiesc in lumea in care traim, pe pamantul pe care-l pasim, cu toti oamenii care traiesc pe el, care cred, creeaza si-l infrumuseteaza”.

In ciuda mortii din noi si din lume, exista oameni si atitudini care marturisesc prezenta Duhului vietii, a realitatii Invierii. Exista intotdeauna lumini, adancimi si frumuseti care nu lasa omenirea sa cada intru nefiinta mortii. De la un tata si o mama, care isi gasesc bucuria in nasterea de prunci, pana la tanarul sau tanara care imbratiseaza viata monahala – iata oameni care lupta pentru Inviere. De la medicul care nu voieste sa fie partas la un avort, pana la profesorul care se lupta pentru educatia copiilor – iata oameni care nu cad din lumina Invierii. De la omul de afaceri care nu se lasa prins de inselaciune, pana la politicianul care asculta mai mult de Dumnezeu decat de oameni – iata persoane care lupta impotriva mortii, marturisesc viata si ii ajuta si pe altii sa vietuiasca in duhul Invierii.

Nu sunt multi acesti oameni. Da, nu sunt multi, dar sunt printre noi, oameni ca si noi. Nu sunt multi, dar ei alcatuiesc omenirea cea adanca, singura, de fapt, care exista cu adevarat. Ei sunt oamenii care framanta painea, slujesc la altar, raspandesc lumina, dau sens vietii si asigura, prin credinta in Hristos si fapta buna, supravietuirea lumii.

Iubiti credinciosi,

Sarbatoarea Sfintelor Pasti este un bun prilej pentru a lua aminte la cele doua cai care ne sunt in fata: viata sau moartea, lumina sau intunericul, Hristos sau potrivnicii Lui. Alegerea este esentiala. Ce va cuceri mintea si inima noastra? Chemarea: „Veniti de luati lumina!” sau cantecul amagitor al abuzului de putere, avere si placere?

Cu smerenie si staruinta sa-L rugam pe Hristos Domnul sa ne ajute a cauta numai calea care duce catre El. In caderile si slabiciunile noastre, Hristos Cel inviat sa nu ne lipseasca de iertarea Sa si, prin puterea Sa, sa ne readuca din moarte la viata si din pamantul pacatului la cerul alipirii de Sine.

Bucuria Sfintelor Pasti sa va cuprinda sufletul! Sfanta Inviere sa va aduca lumina cereasca in inima si in cuget! Pacea lui Hristos sa fie prezenta in viata fiecaruia, in viata familiei, a Bisericii, a Tarii si a lumii!

Sa ramanem in iubirea lui Dumnezeu si sa fim iubitori de Dumnezeu, ca intr-un duh, cu o inima si intr-un singur glas sa marturisim:

HRISTOS A INVIAT!

ADEVARAT A INVIAT!

Al vostru parinte si frate intru Hristos si catre Dumnezeu rugator,

TEOFAN,