Potrivit credintei ortodoxe, la 40 de zile de la Invierea lui Iisus Hristos romanii sarbatoresc Inaltarea Domnului.
Se inrosesc oua, se pregatesc bucate, intocmai ca la masa de Pasti, iar salutul este „Hristos s-a inaltat! – Adevarat s-a inaltat!”.
Se spune ca dupa Inviere, Iisus s-a mai aratat o data ucenicilor sai, pe Muntele Maslinilor, incredintandu-i de puterea sa si dandu-le ultimele invataturi. El a mancat alaturi de ucenici, asa cum facuse odinioara.
Dupa 10 zile, de Rusalii, Duhul Sfant avea sa se pogoare peste ei, daruindu-le putere si intelepciune divina pentru a merge in lume si pentru a transmite Cuvantul lui Dumnezeu.
In Biblie, acesta este momentul in care se anunta a doua venire a lui Iisus, intocmai ca si Inaltarea, avand la dreapta si la stanga doi ingeri mari si luminosi.
In aceasta sfanta zi, in unele zone ale tarii, se leaga frunze de nuc peste brau, pentru ca Mantuitorul le-ar fi purtat in momentul Inaltarii.
In alte zone, fetele si feciorii se duc in padure sa culeaga frunze de alun cu care fac vraji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tamaduitoare.
Se zice ca Cerurile sunt deschise de la Pasti pana la Inaltare, iar cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin Judecata de Apoi si ajung direct in Rai.
De Inaltare se fac pomeni si se impart pentru morti, in special branza, ceapa verde, paine calda si rachiu. Casele si mormintele se impodobesc, in unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean.
Femeile nu imprumuta sare si nu dau foc din casa, pentru ca altfel toata casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smantana.
O vorba din batrani spune ca pentru a avea recolta bogata, semanatorile se fac pana in ziua de Inaltare.
Traditii si obiceiuri romanesti de Inaltare: de ce se spune „Hristos s-a inaltat”
Daca de Paste crestinii se saluta intre ei adresandu-si cuvintele „Hristos a inviat!”, in aceasta zi de mare sarbatoare, crestinii folosesc formula de salut „Hristos s-a inaltat!”. Dupa Ispas, salutul intre crestini revine la forma sa initiala de dinainte de Paste.
De Ispas, femeile cu rude care au decedat in anul respectiv trebuie sa dea de pomana celor saraci bautura, azime si ceapa verde, in unele zone impartindu-se chiar lapte dulce fiert cu pasat.
Se spune ca in ziua sarbatorii de Inaltare, sufletele celor morti se inalta la cer si pentru a putea strabate acest drum au nevoie de merinde.
In acelasi timp, bucatele pregatite pentru aceasta zi sunt la fel de imbietoare ca si cele de Pasti. In Muntenia se vopesc oua rosii care se impart pentru sufletul celor dragi, pentru ca cei in nefiinta sa aiba lumina si bucurii acolo unde au ajuns.
In unele zone, s-a pastrat si traditia ca cel care primeste sa intoarca gestul la randul sau daruind un manunchi de maturi.
Totodata, despre cei care mor in ziua de Ispas se spune ca ajung direct in ceruri. Mai mult, cerurile sunt deschise intre sarbatoarea Pastelui si cea a Inaltarii.
De ce se mai numeste insa in popor sarbatoarea Inaltarii Domnului si Ispas? Conform legendei si miturilor romanesti, Ispas este de fapt numele barbatului care, ascuns pe dupa niste pietre, a privit Inaltarea Domnului mut de uimire. Pentru ca Ispas era bucuros si vesel, sarbatoarea Ispasului este una a voiosiei si a bucuriei.
Se sarbatoreste si Ziua Eroilor
Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In toate bisericile ortodoxe se face pomenirea eroilor romani.
Credinte populare de Ispas. Pastele Cailor
Cand Maica Domnului l-a nascut pe Hristos, in ieslea grajdului, animalele au luat si ele parte la eveniment: pe cat de cuminti erau boii si oile, pe atat de galagiosi erau caii.
Ca mahnire ca pruncul nu avea liniste, din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului le-ar fi spus sa nu se sature de mancare decat o data in an, la Inaltarea Domnului. Astfel, in ziua in care caii „isi praznuiesc” Pastele, pentru un ceas, ei se satura de pascut.
Aceasta traditie mai este cunoscuta si ca Joia Iepelor sau Ispasul. Se spune ca Ispas a fost martor la Inaltarea Domnului, alaturi de cei trei Apostoli. Si pentru ca era un om bun si vesel, oamenii ar incerca in aceasta zi sa fie bine dispusi si sa nu-si caute pricini de suparare. Exista o credinta populara potrivit careia cel care moare de Ispas ajunge direct In Rai. Sarbatoarea populara ar proveni din zona Transilvaniei, din Evul Mediu, cand sarbatoarea avea loc la date diferite. Cand ungurii isi serbau Pastele, romanii cereau de la ei caii, ca sa-si lucreze pamantul si invers.
Potrivit calculelor calendarului, o data la 4 sau 7 ani, sarbatoarea Pastilor cadea in aceeasi zi. De aici a venit si vorba „la Pastele Cailor”, adica momentul in care caii se odihneau.
Frunze de leustean la ferestre
In ziua de Ispas, casele si mormintele cimitirului sunt impodobite cu crengi de pom tanar (paltin, nuc), iar la ferestre se pun frunze de leustean. Despre leustean se crede ca ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos.
Se fac pomeni pentru morti, se imparte paine calda, branza, ceapa verde si rachiu. Este ultima zi din an in care se mai pot rosi oua. Sunt marcate vitele si taiati unii miei. Caii nu sunt pusi la caruta, primesc fan proaspat pe saturate, se fac unele rugaciuni, pentru belsug si sanatatea animalelor.
Acum se incheie semanatul plantelor, in special al porumbului, se urca boii si juncanii la pasunile montane.
In noaptea si ziua de Ispas se culeg si sfintesc flori, frunze si ramurile de alun, nuc, leustean, paltin. Se canta din bucium, sa nu se prinda farmecele si sa alunge relele. Fetele si femeile se incing peste mijloc cu leustean.
